Toamna se plimbă printre nori

Poetă şi artist plastic, Virginia Brănescu oferă prin cărţile publicate, un mănunchi de evoluţie spirituală. Începând din 2000, sensibila şi valoroasa autoare publică „Pe aleile unei vieţi”, „Din umbra amintirilor”, „Capricii autumnale”, „Bip pentru lume, lume!”, „Clipa”, „Rezonanţe acute”, cărţi primite cu o mare dragoste şi apreciere de-opotrivă de cititorii de poezie şi de specialiştii în domeniu.

Deşi poezia feminină poate să-ţi inspire doar ideea de fragilitate şi frumuseţe, Virginia Brănescu aduce o notă specială în peisajul liric, o mare deschidere spre Universul iluminării. Astfel cititnd cu sufletul creaţia unui spirit puternic, descoperi dincolo de himera de început, poezia adevărată ce-ţi răsare în cale precum un înger.

Să poţi să prezinţi poezii de mare profunzime precum „Geneza”, „Clipa”, „E toamnă”, „Imaginea”, „Copacul”, „Viaţă”, „Parafrază”, „Lumina”, la o vârstă când semenii îşi fac alte calcule lumeşti, demonstrează cu o sinceră frumuseţe că Virginia Brănescu este un Univers minunat.

Fiinţa ei pulsează în pictură şi poezie. Fiecare creator are felul său de a ajunge în lumea inspiraţiei. Şi ce miraculoasă lume ne aduce autoarea în dar! Trebuie să vibrezi în armonia poeziei, a cunoaşterii creaţiei universale, să poţi afirma „se coace-n arbori nemurirea”.

„Nici o floare nu-i eternă...”, „Rănile când sunt deschise”, „Şi-al sufletului Univers/E-ascuns într-un fragment de vers”, „Şi frunza vieţii a ruginit/Eu nu-s decât o veche carte/Uitată-n raftul prăfuit”.

Se-ntâmplă mereu, cei care sunt născuţi în lumina harului poetic şi nu sunt dublaţi de nişte puternici luptători să ajungă mai greu ori mai târziu în patria poeziei. Iată că Ardealul îşi respectă sufletele frumoase cu care este dăruit de Dumnezeu. Astfel Virginia Brănescu ne ocroteşte sufletul cu minuni de tablouri, sensibile şi pline de înţelepciune, poeme aproape luminii, aproape furtunii.

Prins cu iubire de mâna sufletului, călătoria prin cărţile distinsei autoare îţi oferă în dar tandreţe, armonie şi multă cunoaştere.

Raza singurătăţii i-a adus în inimă grădini de înflorire, supravieţuiri frumoase în amintirea clipei cea nobilă.Lacrimile i-au purificat viaţa şi i-au deschis porţile poeziei şi ale picturii.

Virginia Brănescu este o dovadă vie a unui om care te poate convinge „că-mi plânge-n gând şi-n minte nescrisă poezia.” Un subtil simţ al umorului străbate uneori poemele, ca mai târziu marele probleme ale umanităţii să ne copleşească.

Binecuvântat pământul care poate rodi astfel de suflete!

Virginia Brănescu vine în faţa iubitorului de poezie cu un special Univers al unui om adevărat, al unui poet adevărat. Mi-aş fi dorit, să fi publicat şi să fi fost sprijinită atunci când era în puterea cuvântului de frumuseţea care i s-a dat.

„ E toamnă

Dacă bate-n geam

Al frunzelor galben veşmânt”

În România, zestrea spirituală este uriaşă, se întinde pretutindeni şi cuprinde toate vârstele şi anotimpurile omenirii. Se scrie cu aceeaşi lumină şi totul e poezie şi totul e frumuseţe!

Încă o dată, misterul şi armonia poeziei şi picturii prin Virginia Brănescu au învins.

Emilia Dabu,

Membră a Uniunii Scriitorilor din România,

Director al Clubului de Cultură şi Artă Solteris Mangalia