Tot Țara Năsăudulu-i „fruncea”

Apropoul la faimoasa zicere bănățeană cu „fruncea” se datorează unei intenții lejere de a contura, printr-o nouă apariție editorială, un areal cultural distinct, pornit de la poalele Țibleșului, cu Târlișua, Dumbrăvița și Cristeștii Ciceului, urcând pe Someșul Mare, cuprinzând Chiuza, Monor, Năsăudul și Feldru, spre poalele Munților Rodnei, prin Sângeorz Băi, Maieru, Rodna și Valea Vinului. (Am alcătuit acest traseu topografic, pentru a numi localități de unde provin truditori ai condeliului literar și care locuri sunt încadrabile sintagmei „Țara Năsăudului”.)
Iată, fervoarea publicistică îl determină pe Iacob Naroș să scoată de sub tipar în (nici) prima jumătate a anului 2021 două cărți, la generoasa Editură PIM de la Iași: „Liviu Rebreanu și noua critică” și „Publicistică literară (2018 - 2020)”. O primă remarcă: Amândouă volumele au pe coperta întâi chipul lui Liviu Rebreanu, ca un fel de mărturisire directă a mentorului strădaniilor sale publicistice (marele scriitor fiind legat, prin anii copilăriei, de Maieru - „Cuibul Visurilor”).
Deopotrivă, este de reținut un aspect rar întâlnit acum, în acest timp vrăjmaș al pandemiei: Spaima aceasta planetară nu l-a intimidat pe scriitorul de la Maieru să-și rânduiască strădania eseistică prin litera tiparului.
Cât despre a doua carte, e de reținut că titlul ei este ferit de banalitate prin chiar paranteza de pe copertă: „(2018 - 2020)”. Cititorul se edifică asupra parantezei, prin coperta a IV-a, unde se înșiră revistele ce i-au găzduit, în această perioadă scurtă, eseurile și „cronicile de întâmpinare” (sintagma îi aparține): „Mișcarea literară”, „Mesagerul literar și artistic”, „Răsunetul cultural” - Bistrița, „Astra năsăudeană”, „Cetatea Rodnei”, „Cuibul visurilor” - Maieru, „Tribuna” - Cluj-Napoca, „Caiete silvane” - Zalău, „Paveldaniștii” -Turda, „Curentul Internațional” - SUA.
Răsfoind acest volum, stăruind asupra multor pagini, ești pus în fața unor dileme (ele se iscă, în mod firesc, și privitor la alte cărți de genul acesta): Autorii comentați au fost selectați de Iacob Naroș potrivit gustului său estetic? potrivit preferinței sale pentru anumite specii literare sau publicistice? se datorează unor slăbiciuni de amiciție culturală? ori din interes special pentru scriitori din zona sa natală?
Cred că din întrebările mele de mai sus se pot extrage afirmații, încât să se poată contura un evantai, care să circumscrie personalitatea scriitoricească a însuși condeierului de acum - Iacob Naroș.
Îmi place să încep cu remarca următoare: Acest comentator de carte nu se lasă tentat doar de autori din arealul său de baștină. Iată, spre edificare, se găsesc pagini dedicate lui Adrian Țion (Cluj-Napoca), Carmen Dragoș Ardelean (Zalău), Liviu Ioan Stoiciu (vrâncean stabilit la București), Felician Pop și George Vulturescu (Satu Mare), Tucu Moroșanu și Dumitru Rusan (Câmpulung Moldovenesc). Invocându-i, se conturează sfera de interes a lui Iacob Naroș: poezie, proză, istorie literară, memorialistică. Deci, o abordare fără prejudecăți, fără grimase.
Deopotrivă, condeierul de la Maieru, face nu numai „cronici de întâmpinare” unor autori de carte, ci și radiografii ale unor momente literare contemporane - „Avatarurile literaturilor române interbelice”. De reținut apoi câteva texte dedicate Centenarului Marii Uniri sau unor antologii literare; de pildă, cea a festivalului de literatură de la Brăila, cea dedicată de scriitorii clujeni Muzeului de Artă din Orașul de pe Someșul Mic; ori cărții regretatului năsăudean Gheorghe Pleș - „Veronica Micle, redivivus”. Se ocupă, de asemenea, de monografii, precum cea a satului Nepos; creionează portrete lui Eugen Simion sau Pantelimon Avram.
Imboldul major al faptei sale editoriale este prețuirea pe care o are față de condeierii din Țara Năsăudului și, desigur, satisfacția că în arealul Maieru palpită un climat real al emulației întru artă, literatură, evenimente culturale. Nu întâmplător, capitolul final este intitulat „Măierenii despre ei înșiși”, aceasta, în situația în care în 2015 Iacob Naroș este coautor la copioasa antologie (59 de nume!) „Autori măiereni”, publicată cu sprijinul Consiliului local al comunei Maieru (primar, Vasile Dumitru) și al Bibliotecii Județene „George Coșbuc” Bistrița (manage,r Ioan Pintea). Încât, capitolul numit adineaori poate fi considerat o addenda a „Antologiei”, alcătuită dintr-o perspectivă generoasă (doar că aici precumpănesc articolele lui Lazăr Avram).
Cartea în discuție acum se încheie (cumva) semnificativ pentru acest rebrenian din „Cuib al Visurilor”. Sunt câteva pagini de prezentare elogioasă a cărții de poezie „Stele șlefuite” , semnată de măiereanca Simona Bazga. Iar de aici, ultimele rânduri ale cărții sunt neașteptat de inspirate, în sensul că se înșiră (cu orgolioasă îndreptățire) numele măierenilor care și-au încredințat talentul, sufletul, palierului liric al creației artistice.
Dacă tot a fost să fie publicarea acestui volum în vreme de umilitoare pandemie planetară, închei, la rându-mi, cu exclamația lui Iacob Naroș din finalul celor câteva însemnări de jurnal, incluse în sumarul cărții:
„Dă Doamne, dacă nu ne vom schimba în bine, cel puțin să rămânem la fel și după!...”