O culegere de folclor realizată de elevi

,,Tradiţia nu mai e trăită, ci evocată, povestită”.(Cornel Cotuţiu)

Culegerea de folclor ,,Din Ardeal în Maramureş”, coordonată de Sabina-Victoria Marinescu şi Elena Zubaşcu (Editura ,,Buna Vestire”, Blaj, 2009) este ,,rodul unei frumoase colaborări sub forma unui parteneriat educativ” între elevii Liceului Teologic Greco-Catolic ,,Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj, Şcoala cu clasele I-VIII ,,Toma Cocişiu” din Blaj şi Şcoala de Arte şi Meserii ,,Liviu Rebreanu” din Dragomireşti, judeţul Maramureş.

Scopul lucrării este dublu: cele două profesoare au dorit să-i implice pe elevii lor în activitatea practică de culegători de folclor, cultivându-le ,,respectul faţă de tradiţie”, iar pe de altă parte, creaţiile adunate le-au oferit acestora ,,coduri ...de conduită” morală , demne de urmat.

Volumul atenuează scepticismul celor care consideră că în domeniul folclorului ,,totul s-a spus”, lumea satului epuizându-şi ,,rămăşiţile banchetului zeilor”, cum numea Constantin Noica cultura tradiţională a universului rural.

Creaţiile adunate vor constitui şi un ,,material de studiu” pentru elevii iubitori de folclor, pentru cercetători, pentru interpreţii de cântece populare.

Materialele folclorice din volum sunt clasificate în funcţie de genul lor: liric sau epic. Întâlnim cântece de dragoste, de dor, de jale, de înstrăinare, satirice, de leagăn.

Epica populară este ilustrată prin : balade şi legende, urmate de poezii şi cântece despre obiceiurile calendaristice, despre obiceiurilor din viaţa omului: cântecele de şezătoare, colindele, cântece despre naştere, nuntă, strigături, bocete etc.

În cântecele de dragoste , ,,personajele” principale sunt: ,,badea”, ,,mândra”, ,,norocul”,, ,,satul”, ,,mama”, ,,măgheranul”( în Maramureş) etc. Iubirea, dorul sunt personificate: ,,Fă-mă, Doamne, un drob de sare/Să mă ia mândra-n spinare,/Să mă ducă-n vârf de munte/La oiţele cornute”(,,Am o turmă de oiţe”). Infidelitatea în iubire este sancţionată drastic. Cântecul preferat de săteni este doina. Codrul este martorul şi protectorul dragostei.

Unele creaţii au suferit contaminări cu textele unor cunoscute romanţe cântate în mediile intelectuale rurale sau cu versurile unor cântece populare interpretate de îndrăgiţi rapsozi populari(,,Mi-a trimis bădiţa vorbă”, ,,Du-te, dorule,cu bine”).

Urâtul face pereche antitetică deseori cu frumosul. Un Toma Alimoş plecat la război pare feciorul din cântecul ,,Funzuliţă de podbeal”. Îndrăgostiţii ,,dialoghează” şi după moarte, îşi scriu scrisori pe frunză de viţă-de-vie. Cântecul de dor ,,Foicică foi de fag” are un final mioritic. Flăcăul plecat la oaste vrea acasă, la coasă: ,,Lasă-mă, neamţule acasă/C-o venit vremea de coasă”(,,M-o luat neamţul cătană”).

În Maramureş aflăm şi ,,Căntecul despre cântec”, creaţii dedicate horilor şi ceterei. Legendele se referă în general la numele de locuri. S-a strecurat şi un cântec de leagăn al căror versuri aparţin profesorului şi dirijorului de cor Ioan D. Vicol (1898-1996). Interesante sunt cântecele de şezătoare, mai ales chemarea feciorilor.

,,Obiceiul de Crăciun din satul Lunca Târnavei” aparţine unei persoane cu preocupări folclorice, iar ,,Nunta”din Ardeal este o descrie dintr-o monografie folclorică locală. Colindele au în general tematică religioasă plecându-se de la geneză: ,,De când Domnu s-o născut”. În colinda ,,Pe din jos de mare”, Isus Cristos apare portretizat ca ciobanul moldovean mioritic. Numeroase şi diverse sunt bocetele, savuroase sunt descântecele.

Prima parte, dedicată Ardealului se încheie cu un glosar de regionalisme. Urmează listele culegătorilor şi ale informatorilor, imagini cu obiecte şi port popular ,tineri îmbrăcaţi în straie populare.

Nu lipsesc ofuri , regrete care semnalează o realitate :,,obiceiul este încă viu în memoria celor vârstnici”, sau enervanta formulare despre un obicei ,,nu se mai performează în zilele noastre”.

Acum când asistăm la ,,moartea civilizaţiei lemnului în Maramureş”, ,,la dispariţia portului tradiţional care era o emblemă şi un simbol al apartenenţei la un neam”(coordonatoarele), această culegere de folclor ne mai atenţionează încă o dată, că mai există speranţă, ca cele de mai jos să nu se întâmple : ,,Nu este de dorit să ne trezim cu identitatea noastră de popor înghesuită doar în muzee de artă, doar o dată pe an la vreun festival sau la vreo manifestare folclorică oarecare”(Sabina-Victoria Marinescu, Elena Zubaşcu).

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5