Traian Săsărman: ”Oameni și locuri din Bistrița-Năsăud”

: Autorul volumului menționat în titlul acestei recenzii este filolog, dar un filolog mai special, mă grăbesc să adaug, unul care se simte legat de sat ca Ulise de catarg! De când îl știu eu, de peste 40 de ani, Traian Săsărman face jurnalistică, la ziarul ”Ecoul”, devenit ”Răsunetul” după evenimentele din decembrie 1989. Așa s-ar explica și faptul că numele lui, în ziar, apare de cele mai multe ori la rubrica agrară.
Cu un titlu sugestiv: ”Oameni și locuri din Bistrița-Năsăud”, cu o prefață (”Povești de neuitat din satele bistrițene”) de Menuț Maximinian, managerul cotidianului ”Răsunetul” și În loc de postfață (”Fiecare măluțan cu Măluțul lui”) de Aurel Podaru, volumul a văzut lumina tiparului la Editura Charmides din Bistrița, 2019. Un proiect editorial apărut cu sprijinul Consiliului Județeamn Bistrița-Năsăud (președinte Emil Radu Moldovan) prin Biblioteca Județeană George Coșbuc Bistrița-Năsăud (director Ioan Pintea).
Este cea de a cincea carte a acestui autor, lansată recent la sediul redacției ”Răsunetul”, în prezența unui foarte numeros public, de toate categoriile profesionale.
Volumul are 350 de pagini și 125 de titluri: reportaje, evocări, interviuri, însemnări, pe care autorul le-a scris și publicat de-a lungul anilor, în cotidianul (unicul cotidian din județ!) ”Răsunetul”, așezându-le apoi în pagină de carte: o bijuterie editorială și tipografică.
Iată și câteva titluri: ”Ing. Gavril Mureșan a pus Bistrița pe harta conductorilor și cablajelor”, susține Traian Săsărman în deschiderea volumului său. Nimic de contestat, am zice noi, dar musai să precizăm că inginerul Gavril Mureșan este consătean cu autorul și că amândoi sunt părtași la înnobilarea satului natal: unul cu pixul, prin magia cuvântului, celălalt cu punga, prin puterea banului. Faptele lor, pilduitoare, sunt cunoascute și nu insistăm.
”Poezia îmbuteliată din Dealul Dumitrei”, un alt titlu, de ”Răsunet”, cu țintă fixă. Cine n-a auzit de inginerul Octavian Harșianu să pună mâna pe această carte, care abundă în informații despre faptele și personalitatea acestui agronom, al cărui nume se confundă adesea cu cel al locurilor în care trăiește și își desfășoară, de mai bine de 50 de ani, activitatea. Considerat, în ultima vreme și pe drept cuvânt, părintele noului Steiniger: Steinigerul de Dumitra, octogenarul despre care vorbim este cel mai mare fermier din județ: cu sute de hectare în cultura mare, pomi și viță de vie, creșterea animalelor. Deține cea mai modernă cramă (nu doar din județ!) și dispune de specialiști de elită care fac cercetare pe moșia lui Harșianu, unde totul se desfășoară ”ca la carte!”
”Aurel Onigaș și merele de aur”, iată un titlu de basm, într-o lume de vis și realitate, alimentată de spectacolul halucinant de lumină și culoare din livezile firmei Pombis din Ciceu Mihăiești, care nu mai au nevoie de nici o prezentare. Pâinea și vinul din Lechința sunt pe mâini bune, ne asugură Traian Săsărman, căci firma lui Veluț Mureșan, o firmă cu blazon, care ne scutește de alte comentarii.
Adrian Botiș, zis Bănică, din Lechința, calcă pe urmele distinșilor săi colegi intreprinzători. Firma sa deține 50 de hectare de vie, plantații noi-nouțe, o cramă modernă și magazine de desfacere a ninurilor. Iar viile din Sâniacob au și ele povestea lor. După o perioadă în care vinul era doar o amintire și satul trăgea să moară, au sosit aici doi italieni, doldora de idei și puși pe fapte mari, astfel că până la ora actuală ei au reușit să planteze aproape 100 de hectare cu viță de vie. Au cumpărat și crama din Lechința, au modernizat-o și merg mai departe. Dar, aici, la Sâniacob, mai există o afacere, pur românească: o fermă pomicolă, Ferma lui Onoae, alta de creșterea animalelor, tot a lui – primul intreprinzător în această localitate. Și uite-așa, încet dar sigur, satul Sâniacob renaște din propria-i cenușă!
”Oștenii lui Petru Rareș mărșăluiesc pe un drum modernizat la Ciceu Corabia”, își imaginează jurnalistul, ca să facă și un pic de istorie, dar prin ceea ne spune dumnealui, noi înțelegem că cel care face istorie în comuna Ciceu Mihăiești este chiar primarul Valentin Mureșan.
Pentru slujitorii Sfântului Altar (căci există în carte și pagini dedicate acestora) am tras la sorți, ca să nu creadă cineva că facem discriminare tocmai în rândul sfințiilor lor: ”Preotul dintre blocuri”, lozul câștigător, adică părintele Ioan Sermeșan, de la Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Năsăud, cunoscută de localnici ca ”Biserica dintre blocuri”. Biserică nouă, de dânsul ctitorită. Cinci ani (doar cinci ani!) i-au trebuit părintelui Ovidiu până când ÎPS Bartolomeu a sosit la Năsăud (din păcate, pentru ultima oară!) s-o sfințească. Cinci ani e un record pentru o astfel de lucrare. Iar recordul acesta îl deține tânărul preot Ovidiu Sermeșan, care a reușit deja să-i consacre și o monografie. Cităm, în continuare din prefața semnată de Menuț Maximinian:
”O istorie povestită scrie Traian Săsărman, oferindu-ne, prin acest volum, o scenă deschisă spre spectacolul ce are drept actori oameni frumoși ai județului ce-și iubesc cu adevărat țara. /.../ Traian Săsărman este unul dintre cei mai îndrăgiți jurnaliști ai județului, având un mare avantaj față de generațiile tinere, acela de a cunoaște foarte bine fiecare cătun din județ, că a trăit mereu în mijlocul oamenilor frumoși de la sat, pe care-i respectă, astfel încât el nu joacă un rol când merge pe tereren, ci este cât se poate de firesc.” Corect! Asta spuneam și eu la începutul acestor rânduri.
Traian Săsărman, am mai adăuga noi, în încheiere (cu scuzele că nu-i putem aminti pe toți cei încondeiați de autor, deși ar merita cu toții) este îndrăgostit de sat, atât de îndrăgostit încât nu vrea să creadă nici în ruptul capului că acesta ar putea, cândva, să dispară. Dacă veșnicia s-a născut la sat, cum crede Lucian Blaga, și satul va fi veșnic, crede, la rândul său, autorul. Și o spune, cu convingere, ori de câte ori are ocazia. El crede chiar și în satul Popas, sat cu un singur locuitor, pe care jurnalistul l-a scos din cenușa uitării restituindu-l cititorilor.
”Cred, Doamne, ajută necredinței mele”, stă scris în Sfânta Scriptură. Și eu cred cu tărie că Traian Săsărman ascunde încă multe proiecte, rezervându-ne și alte surprize.Pentru aceasta,mi-aș îngădui un sfat,pe care l-am primit și eu, cu ani în urmă: ”Să-și învingă pofta taifasului, pentru a accepta corvoada: condiția de ocnaș al scrisului”