TRAIAN SĂSĂRMAN: „M Ă L U Ţ” ( Editura „George Coşbuc”, 2010)

Aşa după cum mărturiseşte autorul, profesorul şi jurnalistul Traian Săsărman, „Măluţul este un sat al esenţelor pozitive rurale. Măluţenii se laudă cu neaoşenia lor printr-un vocabular specific, satul este văzut ca un centru al Universului. Ei au o nostalgie şi un dor teribil pentru locurile natale, resimt o profundă dorinţă interioară, uneori nemărturisită, de a reveni la locul naşterii şi copilăriei. La măluţeni acest lucru se manifestă foarte pregnant, ei îşi caută mereu originea cu toată fiinţa”

Despre măluţeni şi mândria lor proverbială, amicul meu Traian Săsărman vorbeşte pe larg, nu într-o singură carte considerată monografie, ci în două pe care eu, în modestia mea o consider o adevărată monografie, dar să le parcurgem în ordine, aşa cum le-am parcurs şi eu, impresionat de pachetul de informaţii furnizat de autor. Prima dintre ele, editată la Ed. „Karuna” şi întitulată „Cartea de la Măluţ” în 2005, face o chemare către „Sfântul sat natal” Traian Săsărman prin intermediul poetului local Pompei Pop Măluţan, dă glas „chemării” către fii satului Măluţ: „ Veniţi acas cu toţii, voi, prunci de altădată/ La vatra părintească opriţi-vă proptit/ Si din adâncul firii lăsaţi ca să răzbată/ In neuitarea vremii surâsul de copil/”, jurnalistul Traian şi poetul Pompei Pop Măluţan încheind cu versurile: „Veniţi în sat cu toţii, la calda LUI chemare/ Să mai încingeţi jocul pe-al Someşului mal;/Cu bucuria-n suflet, chemat e fiecare/ Măcar pentr-o frântură din timpul sideral/.

Din punct de vedere geografic, satul Măluţ este aşezat pe malul stâng al Someşului Mare la 4 km. De Beclean, iar originea numelui, după Traian Săsărman, a fost încercată de istoricul maghiar Josef Kadar în Monografia judeţului Szolnok Doboka, monografie apărută la Dej în anul 1900, numit Omals Olya, ceea ce înseamnă „de sub Râpă” şi cred că acest lucru este cel mai plauzibil, indiferent de ceea ce spun lingviştii în dicţionarele limbii române şi a evoluţiei acesteia

„Despre existenţa satului Măluţ se pomeneşte într-un document datat din anul 1434, sub numele de Shakadat. Dintr-o altă sursă reiese că în anul 1269 în hotarul satului Cireşoaia există acelaşi loc Shakadat care ar fi Măluţul de mai târziu. Primii stăpâni ai satului ar fi fost Nicolae, Grigore şi Iacob, strămoşii familiei Bethlem. Denmirea de Măluţ vine de la faptul- spun documentele- că acolo exista un deal argilos care se tot demola…”consemnează Traian în cartea sa, consemnând faptul că: „Prin anul 1362 aparţine de voievodul Ardeallui, iar înanul 1414 i se dă denumirea de Măluţ. De-a lungul anilor satul trece dintr-o stăpânire în alta, de la familia Bethlem la familia Apafi, aceasta din urmă acaparează satul pe la 1584. În anul 1717, 25.000 de tătari năvălesc pe aici.După ce au pustiit câmpia şi au jefuit satele de pe lângă Someş „au coborât lângă Reteag, în satul numit Măluţ” şi de aici, în 25 august au plecat spre Lăpuş, ducând cu ei mulţi robi…”Interesante consemnări istorice, care merită reţinute de cei interesaţi.

Merită la fel reţinute inormaţiile pe care ni le consemnează Trăian, în prima sa carte: „ Evoluţia”, „Aşezare”; „La moară”; „Mal- un cuvânt – cheie al limbii române”; „Un sat al esenţelor pozitive rurale”; „Şcoala şi dascălii ei”; „Dascălii de odinioară”; „Absolvenţi ai şcolii din sat”; „Fii satului”; „Amintiri, amintiri”; „Obiceiuri de altădată”; „Bătrânii satului povestesc”; „Biserica”; „Slujitori ai altarului”; „Raport- 104 bărbaţi mobilizaţi în timpul Primului război mondial”; „De crăciun în 1940”; „Date statistice”; „Toponime”; „Măluţul petrece”; „Elegie”; „Noapte cu lună la Măluţ”; „Omul cu cartea-Traian Săsărman”, o consemnare de Florin Săsărman, el însuşi cantautor şi un poet de rară sensibilitate, precum şi „Pecu” o proză a scriitorului Traian Parva Săsărman şi „Mărturii din vremuri”, documente din arhiva timpurilor apuse şi aş încheia cu privirea mea asupra primei cărţi despre Măluţ, cu o strofă din „Elegie”de Pompei Pop Măluţanu: „Din „Grigoroi”până-n „Dolina”/ Din „Brăzdătură” până-n „Laz”/ Mi-e dor să calc desculţ cărarea/ In scurta clipă de răgaz/ Formidabile şi impresionante ziceri despre Măluţ, satul cu oameni minunaţi şi plin de spiritualitate.

Cea de-a doua carte, întitulată pur şi simplu „MĂLUŢ” şi apărută în cursul anului trecut la Editura „George Coşbuc” din Bistriţa, ne face să redăm din „Cuvânt înainte”dorinţa autorului, acelaşi Traian Săsărman, prin care ne avertizează că : „Cartea de faţă nu are pretenţia de a fi o monografie a satului. Este mai degrabă o „sumă” de informaţii, date, evenimente, obiceiuri etc.,despre satul, ce se poate lăuda că este singurul din ţară care are un imn propriu”. Astfel cartea despre care am vorbit puţin mai devreme, apărută în 2005, este, conform autorului îmbunătăţită cu noi informaţii, cu foarte multe fotografii, îmbunătăţind istoria trecută şi prezentă a satului, dar să vedem cu ce noi informaţii a îmbunătăţit cartea Traian, despre Măluţ şi măluţeni, într-adevăr impresionanţi oameni. Deja m-am îndrăgostit de ei şi mi se pare că i-am cunoscut dintotdeauna

Ca şi în prima sa carte, jurnalistul Traian Săsărman, reia datele privind istoricul satului, date privind aşezarea şi celelalte informaţii despre sat, pe care le considerăm bine implementate în carte, aşa că nu mai revenim asupra lor, oprindu-ne doar asupra câtorva consideraţii privind scrierile profesorului, jurnalistului, dar în primul rând al fiului satului Traian, care şi-a împlinit o datorie faţă de Măluţ şi măluţeni şi care ar trebui să-i mulţumească, purtându-i o vejnică recunoştinţă, şi de ce nu, aş propune, dacă îmi este îngăduit, primarului Cornel Săplpcan să iniţieze un proiect de hotărâre şi să-i acorde lui Traian Săsărman, titlul de „Cetăţean de onoare”, ar fi o recompensă morală acordată unui consătean, care a plecat dintre ei şi le-a adus numai slavă şi onoare.

„Despre Măluţ şi oamenii lui”, sensibile pagini privind portretul doamnei învăţătoare Cornelia Mureşan, precum şi paginile pline de sensibilitate, ale unui om sensibil, prof. Gavrilă Câmpan, apoi portretul doamnei Nela, realizat după „Râpa” povestitorului măluţan, Traian Parva Săsărman.Apar apoi alte nevoi:pregătirea sufletului pentru sărbătoare, alte mărturii şi în fine : „Soare şi voie bună în grădina lui Matei”. Ce este mai frumos decât acest lucru?

Până la sfârşitul noii cărţi, „MĂLUŢ”, facem cunoştinţă cu „Obiceiuri de altădată; Bătrânii satului povestesc; Biserica; Din generaţie în generaţie; Scriitori din Măluţ(amintind aici pe Ioan Mărginean, Mircea Măluţ, Pompei Pop Măluţan, Traian Parva Săsărman, Anca- Iuliana Săsărman şi aş adăuga eu, pe Traian Săsărman, autorul cărţilor despre Măluţ, dar poate or mai fi şi alţii). Urmează apoi: Familiile satului, Date statistice, Măluţeni de ieri şi de astăzi, totul încheindu-se cu „Bărăciuni”, ultimul popas al măluţenilor spre porţile raiului, noi dorindu-le tuturor ca drumul de aici să le fie presărat cu petale de trandafiri, aşa cum drumurile Sf.Tereza în peregrinările ei pământeşti au fost inundate cu ploile cereşti cu trandafiri.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]