Trebuie să-i redăm şcolii frumuseţea apropierii de cartea de învăţătură şi prin examenele naţionale

Am parcurs o perioadă de dezbateri ale proiectului Codului Educaţiei, elaborat de ministerul condus de d-na Ecaterina Andronescu, alături de proiectul comisiei prezidenţiale conduse de d-l Miclea, ca şi, adiacent, de Pachetul Legislativ al fostului ministru Adomniţei, pachet de altfel dezbătut şi asumat politic cândva, fără însă ca acesta să-şi cunoască împlinirea. Spectacolul dezbaterii s-a derulat, ca de obicei, pe televiziuni, unde pe realizatorii emisiunilor îi interesează mai mult, desigur, scânteile ivite în confruntările dintre autorii proiectelor, decât găsirea unor soluţii, care, evident, nici n-au cum să fie de moment. Doamna ministru a avut multe întâlniri în teritoriu, care i-au adus observaţii şi sugestii, dar să nu ne iluzionăm – asemenea reacţii veneau mai mult de la membri de partid sau simpatizanţi de o anumită coloratură politică, fără să fie reflectată, sintetic, reacţia tuturor actorilor din sistem, într-o distribuţie eterogenă şi cuprinzătoare. Mai sunt observaţiile venite pe diferite canale ale sistemului sau pe bloguri, dar fără o mare vizibilitate. Acestor tipuri de observaţii practica ne arată că nu li s-a dat o prea mare importanţă. După toate discuţiile, am putut constata că lucrurile sunt mult mai complicate decât par, că, aşa cum observa la un moment dat cineva, „drăcuşorii” se ascund în nuanţe, că un proiect de o asemenea anvergură nu poate fi elaborat la un puşcat din degete al unui guvern aflat într-un moment politic tensionat. La o adică, proiectul poate fi finalizat, dar cu ce grad de ... fiabilitate? Pentru câţi ani de aplicare? Încărcat de câte disfuncţii?

Dispute şi nemulţumiri

Discuţiile s-au focalizat mult pe examenele naţionale şi asta deoarece tema era recentă, oferită de finale anului şcolar. De altfel, de fiecare dată examenele naţionale reprezintă cel mai fierbinte moment al anului şcolar, creând numeroase dispute, dezvăluiri, nemulţumiri, fără ca lucrurile să fie limpezite şi soluţiile decise printr-un acord general, cum ar fi de aşteptat într-un învăţământ naţional. Cu toată ... diversitatea propunerilor din proiectele discutate vizând intrarea în liceu şi ieşirea din acesta, soluţiile nu sunt ideale şi ca atare nu pot fi definitive.

Repartiţia computerizată rezolvă mai multe probleme

De ani de zile, mulţi profesori şi părinţi, confruntaţi cu solicitările şi mai ales cu surprizele admiterii la liceu a elevilor, înclinau în direcţia revenirii la examenele de admitere organizate de fiecare liceu. Actualul proiect spulberă asemenea tentaţii şi poate că e mai bine aşa. Mai întâi de toate, repartiţia computerizată rezolvă mai multe probleme. Se pierde din farmecul mult aşteptat al descentralizării, dar lucrurile se ţin mai bine sub un control necesar. La admiterea în liceu se operează cu o masă foarte mare de elevi, care este foarte eterogenă. Gradul de interes al candidaţilor este foarte divers şi nuanţat, atât în direcţia performanţei cât şi a ... convenţiei, indiferent de profilul pentru care se optează sau de menţinerea sau nu a ŞAM-urilor. Distribuirea computerizată asigură o operare rapidă şi un înalt grad de flexibilitate. Nicio altă modalitate nu o poate concura, deocamdată. În cazul organizării admiterii de către licee – pe baza unei anumite autonomii şi prin modalităţi alese de liceu – unele licee ar fi favorizate de o concurenţă acerbă, altele ar rămâne fără candidaţi. Nimic mai firesc şi mai democratic, se poate spune. Numai că, la redistribuire, elevi buni sau foarte buni tentaţi de liceele performante, dar excluşi de locurile, desigur, limitate, ar trebui să opteze pentru licee mai puţin performante, care, iniţial, nu şi-a acoperit locurile disponibile. Pentru aceştia, efectul nu ar fi încântător.

Actualele proiecte nu rezolvă situaţia criteriilor de evaluare

Într-un asemenea sistem, computerizat şi, prin asta, generalizat, contează foarte multe stabilirea criteriilor de evaluare, care trebuie să aproximeze esenţa formării elevilor. În această direcţie, cu toate preocupările şi eforturile, e încă mult de făcut şi actualele proiecte nu cred că rezolvă situaţia. O medie formată din media generală obţinută pe parcursul claselor V-VIII, care va avea o pondere de 50% din media finală, şi de nota la un test structurat după model european, care va deţine tot o pondere de 50% , e un criteriu stabilit oarecum arbitrar, acceptabil pe moment. Ca o curiozitate - ironie a sorţii? – trebuie să reţinem faptul că, în accepţiunea autorilor Codului Educaţiei, testul structurat după model european reprezintă, de fapt, o noutate adusă în locul tezelor unice!... În locul tezelor unice, de fapt, nu trebuie adus nimic; acestea sunt o iluzie ce aparţine de domeniul trecutului, la care nu mai avem de ce să revenim. Prin ponderea de 50/50 sunt acoperite oarecum cunoştinţele/competenţele/disponibilităţile elevilor candidaţi. Problemele de reflecţie sunt generate în continuare de anumite şcoli de cartier sau săteşti, care îşi pot supranota elevii (situaţie imposibil de evitat, în cazul că există) şi testul pe model european, care va valorifica în continuare capacitatea de memorare şi, scris fiind, nu va putea evalua toate disponibilităţile elevului dobândite în procesul de formare.

În proiect, rămâne vagă perioada de susţinere a testului de evaluare pe competenţele cheie obţinute de elev. Credem că ea e preconizată la sfârşitul semestrului, după o perioadă de recapitulare generală. Nu putem să o suprapunem peste evaluarea curentă sau înaintea evaluării de final de semestru.

Unde e coerenţa şi unitatea de metodă?

O surpriză, nu ştiu dacă plăcută şi ...utilă, este organizarea bacalaureatului în două etape. Se prevede ca, pe parcursul clasei a XII-a, să fie evaluate, prin verificări orale, competenţele de comunicare în limba română şi, după caz, în limba maternă. Tot în timpul ultimului an de liceu, vor fi susţinute două examene de verificare a cunoştinţelor de folosire a computerului şi de limbi moderne. Toate aceste evaluări din timpul anului şcolar sunt eliminatorii. Înţelegem mai întâi că bacalaureatul se va desfăşura în două ... viteze, una ... orală şi alta ... scrisă! Evaluările orale se vor face înainte de evaluarea semestrului ultim sau de evaluarea de an. Ce mai învaţă ... copiii după ce sunt evaluaţi pentru bac? Cine garantează obiectivitatea comisiilor de la oral? Directorul şcolii? Vor evalua profesorii din liceu sau de la clasă, în vreme ce la scris sunt folosiţi profesori din alte licee? Unde e coerenţa şi unitatea de metodă? Avem şi aici nostalgia tezelor cu subiect unic? Unde-i literatura română – care dă specific învăţării naţionale – în evaluarea competenţelor de comunicare orală? Şcoala e grea şi pentru cei care iubesc învăţătura şi pentru cei care ar unge-o cu slănină şi ar da-o la câini. Nu putem învăţa comunicarea, nu putem comunica dacă nu-i învăţăm şi pe scriitori. Ce comunicăm dacă nu avem în minte un bagaj de idei iar în suflet încărcătură de sentimente?

Nu insist asupra propunerilor d-lor Miclea sau Adomniţei. Multe dintre acestea ar putea fi „absorbite” – dacă nu au şi fost - într-un Cod al Educaţiei Naţionale. Vreau doar să precizez că d-l Miclea prea „fragmentează”/bulversează procesul de învăţământ prin introducerea unor evaluări curriculare în mijlocul ciclurilor de învăţământ. Ruta de formare a elevului trebuie să fie mai fluidă, evoluţia elevului în procesul de formare, mai frumoasă. Trebuie să-i redăm şcolii frumuseţea apropierii de carte, de cartea de învăţătură. Şi asta chiar şi prin examenele naţionale.