Trilogia Icăi Gaftone din Salva

Coborâtoare de pe Mocirla lui Tănase Todoran, cu sentimente de revoltă  împotriva nedreptăților de ieri și de azi, scriitoarea Ica Gaftone a construit trei „vile”, trei „case de vacanță”, dar nu din moloane sau cărămidă, ci doar din cuvinte, cu inspirații din viața de zi cu zi. Constructorul celor trei monumente este Editura ECREATOR din Baia Mare, iar primele imagini despre aceste creații lirice   au fost puse în prefață și postfață de scriitorii: Petronela Apopei, Valentin Lupea și  Ioan Romeo Roșianu, precum și mai mulți iubitori de poezie, scriitori, critici literari și cititori, ca un simbol al prieteniei ce ne îndeamnă să ne eliberăm de gândurile negative care ne risipesc energia și ne obosesc mintea.  

Cele trei edificii spirituale înălțate în anii 2001 și 2003: „Dorințe cu efect întârziat”, „ Prea devreme să renunț” și „Toamna vieții”, transmit mesaje ce vin din adâncul ființei sale, scrise cu cuvinte ce dau putere și îi ascultă tăcerea pubertății și tinereții.

Poeta Ica se mândrește cu originea de sălăoancă, de fiică a satului, cunoscut pe plan  național prin frumoasele costume cu păun și obiceiurile tradiționale ce se păstrează nealterate:

„Ca Salva nu-i în lume

Comună mai frumoasă

Cu oameni buni și harnici

Și răstigniri l-aproape fiecare casă...”

Poemele scrise cu migală în cele trei edificii spirituale, sunt apreciate atât de noi cât și de alți cărturari, scriitori și critici literari prin diversificare de opinii, așa că autoarea nu e singură, are mulți prieteni și colaboratori adevărați, ce au  așezat în cele trei „vile” mesaje scrise din adâncul sufletelor lor, ca de exemplu:

Prof. dr. Petronela Apopei spune: „din lacrima tristă a sufletului său,  autoarea a creat gânduri așezate-n rânduri (cu stângăcii inerente și fără mari pretenții lirice), punându-și sufletul pe tavă și lăsând cititorul să îi privească   străfundurile acestuia, deși nimeni nu poate vedea ce-i închis într-un suflet, dar  perseverența autoarei scoate la lumină împlinirile și neîmplinirile sale.”

Nicolae  Dina din Alexandria -Teleorman: „Ica Gaftone, în poemele sale, dezvăluie principiile morale după care își trăiește viața, dragostea de mamă, de oamenii buni și simpli, cultivarea prieteniei sincere, respectul pentru martirii neamului, adevărate sentimente trăite de un om care respinge egoismul și fariseismul celor conduși în viață de demagogie și dorința de a se îmbogăți cu orice preț și prin orice mijloace  neortodoxe.”

Gelu Dragoș: „Pentru poeta Ica Gaftone, starea de bine, liniștea sufletească, pacea este dată și de natura care o înconjoară, de anotimpurile cu caracteristicele ei diferite, de flori, dealuri înverzite, de păduri cu triluri de păsărele, cărora le alocă un număr însemnat de poezii.      

Prof. Olimpia Mureșan, Ulmeni Maramureș: „visul acestei scriitoare a fost și este să cânte prin vers, să încânte auzul cititorilor, deși poezia e ca o proză șoptită ce are înglobat sentimentul unui om pasionat să observe viața de zi cu zi și s-o transforme în vers.

Toma Nicolae: „autoarea poartă cu nostalgia unui trecut, care a însemnat foarte mult. Amintirea unor vremuri, care au fost perfecte, ne obligă să înțelegem că realitatea de astăzi a fost atât de dură și neprevăzută și comparând, vedem că  poemele sunt însoțite de nostalgie și regret.”

Dana Zen, Satu Mare, în articolul „Am dăruit din preaplinul sufletului”  spune: „întâlnim în poemele lui Ica Gaftone și o ușoară formă de umor, dar o  cutremurătoare realitate. Vă sună cunoscut?”

Scrisul ei vine ca o eliberare. Scoțând la iveală  neîmpliniri, dureri, suferințe, dar și multe bucurii  și speranțe. Vorbește despre puterea tămăduitoare a îmbrățișărilor: „Îmbrățișează Cerul cu privirea/Cu sufletul prietenii cei dragi/ Nicicând să nu te pierzi cu firea /Și nici nu ezita vreun lucru să îl faci /De-ți vine să-îmbrățișezi copacii  /Nimic în asta nu e rău... /Să mângăi cu privirea florile sau brazii /Tot ce e pe pământ e de la Dumnezeu.” (Îmbrățișează)

Prof. Valentin Lupea în articolul „Ica Gaftone nu renunță, și bine face”:  „Poeta explorează teme precum binele și răul, războiul și fericirea, într-un amestec de sentimente și emoții contradictorii. „Doamne, oprește-l și nu mai lăsa,/ Oameni nevinovați nu mai lua, /Poate că mulți dintre noi suntem uneori răi,/ Dar toți suntem copiii tăi,/ Ne iartă, Doamne, și fă bine,/ Oprește războiul și fă pace în lume!” (Doamne, fă pace în lume!)

Dr. Adriana Crăciun, Brașov, în articolul „O autobiografie de suflet în versuri” spune: „Cu siguranță, orice cititor își poate exprima recunoștința pentru această călătorie lirică alături de sinele poetic al doamnei Ica Gaftone. „Prea târziu să renunți” este o carte de poezie care se dovedește a fi o autobiografie a sufletului, în care poeta ne invită să explorăm frumusețea și complexitatea vieții prin intermediul versurilor sale.”

Ică Sălișteanu, în articolul „Primăvara din Toamnă” scrie: „Fără a avea stofă de „activist cultural” face îndemn la conservarea și transmiterea culturii din generație în generație („datoria mea este/să dau din ea, urmașilor tribute”), înțelegând că aceasta-i mai mult decât o datorie de onoare („Datori suntem să ducem, mai departe/ cultura, țara întreagă cum ne-au dat/ acei ce viața și-o sacrificară / pentru ca noi s-avem o țară.”) 

Din cele deduse de noi și de mulți alții, sălăuanca noastră, ICA GAFTONE, în trilogia sa unește visul cu viața. Vindecă suflete, promovează un umanism activ, incită cititorii la reflecție, se întoarce în topos la tradițiile de acasă, la oameni și case, case și pământ și la înțelepciunea strămoșească, rămânând mereu „suflet în sufletul neamului meu”.  

Sincere felicitări, stimată scriitoare plină de farmec, care știe să facă din legendă realitate!  

       Lucreția Mititean  

   Membră a Ligii Scriitorilor, Filiala Năsăud