Unul din cele mai importante premii de poezie ale lumii a poposit în România

Trăiesc în aceste zile un moment special din viața mea literară: anul trecut am publicat un volum de poezie. Pînă aici, nimic nou sub soare! Volumul a fost scris în lim¬ba franceză și a apărut la o renumită editură de poezie din spațiul cultural european (Editura PHI din Luxemburg) în fai¬moasa colecție G.R.A.P.H.I.T.I, în care, de-a lungul vremii, au fost publicate mari nume ale poeziei universale contem-porane: Nico Helminger, Jean Portante, Nuno Judice, Henri Blaise, Carla Lucarelli, Anise Koltz, Alain Bosquet, Lambert Schlechter, Werner Lambersy, Yves Namur, Liliane Wouters, André Schmitz, Philippe Jones, Juan Gelman, Maram Al- Masri, Sylvestre Clancier, Bernard Pozier, Marc Alyn, Serge Basso de March, Jacques Izoard, Nathalie Ronvaux, Tom Nisse, Víctor Rodríguez Núñez...
Nu mi-am făcut un titlu de glorie din asta, sunt obișnuit cu aparițiile în străinătate, am publicat 30 de cărți „afară”, fără să primesc nici un sprijin din partea autorități¬lor cultural-literare din România (Ministerul Culturii, Institutul Cultural Român, Uniunea Scriitorilor etc.). Numai că această editură din Luxemburg are obiceiul de a trimite lucrările pe care le publică la cele mai cunoscute instanțe culturale euro¬pene (în funcție de limba în care au apărut; cum cartea mea era în franceză, a fost trimisă în Franța). Așadar, volumul L’INSOMNIAQUE FUSIL DE RIMBAUD a intrat pe 13 mai în finala de cinci a celui mai important premiu de poezie pe care-l acordă Franța: Le Prix Mallarmé 2025 (unii spun că Premiul Academiei Franceze este la fel de important – și cred că așa este – numai că Academia Franceză a acordat în acest an 71 de premii – pentru poezie, pentru proză, pen¬tru dramaturgie, pentru filosofie, pentru istorie etc. –, pe cînd Premiul Mallarmé este unic). Nu m-am entuziasmat prea tare, mă băteam cu nume grele ale poeziei franceze și cu edituri de calibru (Gallimard, de exemplu) și nu credeam că voi avea sorți de izbîndă: am mai fost în alți ani în finale ale unor cunoscute premii literare franceze sau belgiene și nici¬odată nu am fost alesul juriului. Dar iată că azi de dimineață am fost anunțat în mod oficial că sunt LAUREATUL PE 2025 AL PRESTIGIOSULUI PREMIU MALLARMÉ, căci am cîști¬gat și finala de cinci. Sunt 29 de jurați care votează, iar eu am fost declarat cîștigător – fapt, mi s-a spus, extrem de rar în istoria Academiei Mallarmé – din primul tur.
Cartea premiată este prefațată de cunoscutul scrii¬tor franco-luxemburghez Jean Portante.
Academia Mallarmé a fost fondată în 1937 și tot din acel an există și premiul care, de-a lungul vremii, a ajuns cea mai rîvnită recunoaștere a valo¬rii poetice universale. Jacques Audiberti a deschis seria lau-reaților acestui premiu, iar prin¬tre ei se numără Jean Follain, Pierre Reverdy, Andrée Chedid, Jean Joubert, Jacques Izoard, Lyonel Ray, Guy Goffette, An¬dré Schmitz, Jacques Lovichi, Jean Portante, Hélène Dorion, Michel Butor, Jean-Max Tixier, Yves Namur, Werner Lam¬bersy, Jean Le Boël, Béatrice Bonhomme... Poetului laureat îi este oferită – în afara premiului propriu-zis – și o rezidență de o lună în Franța.
Și nu pot să nu amin¬tesc faptul că printre președin¬ții și membrii acestei faimoase Academii s-au numărat Paul Valéry, Eugène Guillevic, Jean Cocteau, Alain Bosquet (Franța), Léopold Sédar Senghor (Senegal), Lawrence Durrel (Marea Britanie) Artur Lundk¬vist (Suedia), Eugenio Montale (Italia), Octavio Paz (Mexic), Vasko Popa (Yugoslavia), Yánis Ritsos (Grecia), Ismail Ka¬dare (Albania).