Vasile Netea şi „Ţara Bârgăului”

La cel de al 5-lea „Simpozion Cultural al Văii Bârgăului”, din 30 mai 1976, istoricul Vasile Netea a susţinut lucrarea „Consideraţii privind Revoluţia de la 1848” extinzând asupra zonei Bârgăului datele de cunoaştere din succesiunea evenimentelor din Transilvania. La aceeaşi sesiune a simpozionului bârgăuan au mai susţinut comunicări următorii: Ion Clopoţel, Aspecte ale luptei maselor populare pentru Unirea Transilvaniei cu România; Ion Th. Ilea, Lirică inspirată de pe Valea Bârgăului; Teodor Ghiţan, Aspecte ale iobăgiei pe Valea Bârgăului; Ion Oarcăsu, Figuri de dascăli de pe Valea Bârgăului; Andrei Neuc, Portul popular din Bistriţa Bârgăului; Traian Bălan, Cerc pedagogic la Prundu Bârgăului înainte de 1900.

După 7 ani, Vasile Netea revine la Prundu Bârgăului unde participă la cel de al 12-lea „Simpozion Cultural - Ştiinţific al Văii Bârgăului”, din 5 iunie 1983, susţinând o lucrare deosebită, întitulată „Ţara Bârgăului”, pentru care, cu siguranţă, s-a documentat foarte mult, aşa cum o făcea de fiecare dată când conferenţia undeva. Pentru bârgăuani, sintagma „Ţara Bârgăului” a fost lansată public de Vasile Netea, fiind cuprinsă într-un articol publicat în ziarul bistriţean „Ecoul” nr.1438 din 4 iunie1983, pe care îl redăm în continuare.

În aceeaşi sesiune s-au mai susţinut următoarele lucrări: Ioan Bureacă, Obştea ţărănească pe Valea Bârgăului; Teodor Ghiţan, Înfiinţarea târgului de la Prundu Bârgăului în 1784; Alexandru Nistor, Un document din 1848 despre Valea Bârgăului; Teodor Tanco, Diplomatul bârgăuan Login; Traian Bălan, Aspect privind lupta populaţiei de pe Valea Bârgăului prin şcoală pentru libertatea şi unitatea naţională în perioada 1867 – 1918; Ioan Cernucan, Şcoala din Prundu Bârgăului acum 100 de ani; Virgil Zamfir, Contribuţia „Arhivei Someşene” la istoricul Regimentului II de graniţă năsăudean; Viorel Nemeş, „Reforma agrară din 1921 pe Valea Bârgăului; Rafila Mureşan, Fapte de limbă din Valea Bârgăului în toponimie; Eudochia Vonica - Ghiţa, Doina Dodu, Valea Bârgăului, vale de mit şi legendă; George Vasile Raţiu, Ion. Th. Ilea la a 75-a aniversare; Titus (Wachsmann) Hogiu, Universul satului ardelean în lirica lui Ion Th. Ilea; George Gavriluţiu, Legende şi basme din Valea Bârgăului în literatura magheară din secolul al XIX-lea.

„Ţara Bârgăului”

În nord-vestul României, în judeţul Satu-Mare, se află un petec de pământ, care prin specificul sau etnografie, folcloric, prin accentele graiului şi cântecele sale, a dobândit şi a păstrat de-a lungul veacurilor, deşi nu are decât abia câteva sate aşezate unele din ele pe râul Turul, numele de : Ţara Oaşului.

Cine n-o cunoaşte, cine n-a auzit de ea ? Cine nu i-a gustat la radio şi televiziune „ţâpuriturile”? Cine nu s-a entuziasmat de porturile şi jocurile ei, mândria ţăranilor oşeni?

Nimeni nu-i mărturiseşte dragostea şi solidaritatea cu pământul natal, cu formele lui de viaţă, cu mai multă mândrie decât ei: „De m-ar ţinea cu ovăz/ Oşenia nu o lăs.”

O astfel de „ţară”, cu un specific al ei, cu anumite tradiţii ale ei, cu captivante aspecte pitoreşti, cu ţărani desprinşi dintr-o mare frescă dacică, se afla şi în răsăritul Ardealului – „Ţara Bârgăului” – alcătuită şi ea numai din câteva sate, aşezate la poalele Munţilor Bârgăului, străjuiţi de vârful Heniu, şi a Munţilor Călimani.

Cine nu le ştie ? Rusu Bârgăului, Josenii Bârgăului, Mijlocenii Bârgăului, Susenii Bârgăului, Prundu Bârgăului, Tiha Bârgăului, Mureşenii Bârgăului, Bistriţa Bârgăului, Colibiţa, din aceasta din urmă fiind pe cale să se dezvolte o strălucită staţiune climaterică montană.

Ca şi Ţara Oaşului, şi Ţara Haţegului sau a Bârsei, pentru a aminti numai câteva din „Ţările” Ardealului, Ţara Bârgăului are prin arhitectura caselor şi porturilor sale populare, o originalitate şi o notorietate cunoscute peste toate cuprinsurile româneşti.

Folcloristul Ion Pop Reteganul a descoperit aici şi o serie de cuvinte care sunt „numai ale bârgăuanilor”.

Ţara Bârgăului a fost în toate veacurile unul din cele mai prielnice locuri de legătură cu românii de peste Carpaţi, Pasul Tihuţa deschizându-şi cu dragoste porţile către Vatra Dornei, spre inima Moldovei.

De altfel unul dintre cele mai pitoreşti drumuri din ţară, este cel ce trece de-a lungul Văii Bârgăului, de la Bistriţa la Vatra Dornei şi la Colibiţa. Pe parcursul său, străbătând „ţara”, vezi minunatele sate bârgăuane, cu casele lor văruite în alb-albastru, cu porţi măiestrite, cu pridvoare deschise, cu muşcate la ferestre, totul fiind înveşmântat în culori de sănătate şi tinereţe. Drumul urca hai-hui, descriind largi meandre şi serpentine, printre poiene şi brazi, printre izvoare şi stânci, îndemnându-te să te uiţi mereu înapoi pentru a recapitula şi reţine cele văzute. Din loc în loc întâlneşti oameni cu „clopuri”, cu zale, sumane negre şi baltage de aramă, care urcau sau coborau cu câte doi căluţi spre turmele de oi din munţii lor. (Vezi articolul cu titlul de mai sus în ziarul Ecoul nr.1437/28 mai 1983).

În sate e o viaţă intensă, hărnicie multă şi multă voie bună. Se cultivă şi se transmit din generaţie în generaţie obiceiuri străvechi consacrate agriculturii şi creşterii vitelor. Tot mai mult pulsează în aceşti ani în localităţile Bârgăului şi activităţile industriale. La sărbătorile de iarnă se aud colinde venite din adâncul vremurilor. Dansurile sunt de o vigoare şi o graţie uimitoare. Costumele, atât la bărbaţi cât şi la femei, sunt de o eleganţă rustică tulburătoare. Bârgăuanii ştiu a lucra şi ştiu a juca şi a cânta. Mulţi dintre ei sunt adevăraţi artişti în ceramică, cioplituri, ţesături şi cojocărit. La Mijlocenii Bârgăului se află renumitul atelier de olărit al lui Ştefan Gănău. Forma şi înflorăturile oalelor confecţionate aici sunt greu de egalat. La Mureşenii Bârgăului, lucrează şi poeta populară Ioana Orban, care s-a impus la festivalurile „Cântarea României” şi a ajuns să tipărească şi o plachetă de poezii. La Prundu Bârgăului care este cel mai vechi şi cel mai mare sat al „ţării”, şi într-un anumit fel însăşi „capitala” ei, se află un muzeu al vieţii satului, o echipă de trişcaşi şi o formaţie artistică care au cucerit de mult aplauzele României. Sâmbăta e zi de târg pentru oale, pieptare, ţesături, unelte de lucru. Aici s-a înfiinţat şi cea dintâi şcoală primară grănicerească din regiune (1786). Astăzi dispune şi de un liceu industrial.

În fiecare an, la Prundu Bârgăului se organizează o serbare consacrată muncitorilor forestieri bârgăuani. În acest an (1983 n.n.) sărbătoarea bârgăuanilor care a ajuns deja la a 12-a ediţie, va avea loc la 5 iunie.

Conştiinţa de sine a acestei „ţări” s-a manifestat în anul 1936 şi prin editarea unei publicaţii numită „Valea Bârgăului”.

Deşi îngusta întindere, din Ţara Bârgăului s-a ridicat, încă înainte de unirea tuturor românilor, un remarcabil număr de intelectuali – profesori, medici, avocaţi, ingineri, preoţi, învăţători şi meseriaşi care şi-au pus talentele şi capacitatea lor de muncă nu numai în slujba ţinuturilor bistriţene şi năsăudene, ci şi în a altor zone şi oraşe ardelene şi transcarpatine.

Dintre bârgăuani s-au ridicat astfel profesorii Olimpiu Ghiţă, Vasile Bonău, Iacob Rusu, medicii Alexandru Rusu, Liviu Rusu, Iuliu Monda, Grigore Ursache, avocaţii şi juriştii Ioan Monda, Vasile Pahone, Atanasiu Atanasi, Vasile Buta, Vasile Bondriş, Macedon Şutu, oficianţi superiori în administraţie, Teodor Bondriş, Ion Vlad, Ioan Suceava, Vasile şi Nicolae Candale şi atâţia alţii.

Pentru oraşul Iaşi, capitala Moldovei, Bârgăul a dat pe profesorul şi poetul Vasile Fabian Bob (1795-1836), profesor la Seminarul de la Socola şi la Academia Mihăileană, redactor alături de Gh. Asachi la revista „Albina românească”, autor al poemului Moldova în 1821 s.a.. La Pomârla şi Botoşani a funcţionat ca profesor Valeriu Rusu. La Bucureşti, ca funcţionar superior în Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, a funcţionat Alexandru Şutu. La Târgovişte, ca inginer hotarnic, a ajuns Vasile Nechiti. La Oradea a funcţionat, ca profesor, bârgăuanul Valeriu Rus.

Astăzi numărul intelectualilor şi tehnicienilor bârgăuani e de proporţia sutelor.

În contemporaneitate „Ţara Bârgăului” este prezentă cu scriitorii Ioan Th. Ilea (1908), cu Valentin Raus (1918), din Bistriţa Bârgăului, cu Ion Oarcăşu (1925), cu Aurel Rău (1930), din Joseni, Dinu Flămând, din Suseni, autori a numeroase volume de versuri, proză epică şi critică, redactori la diferite reviste literare („Steaua”, Cluj-Napoca) s.a.

În pragul noii sărbători de la Prundu Bârgăului (este vorba de ediţia a XII-a a Simpozionului cultural al Văii Bârgăului n.n.), am ţinut să subliniem încă o dată frumuseţea şi hărnicia acestei ţări. (Vezi Ecoul nr. 1438/04.06.1983)

Vasile Netea – 1983 Prundu Bârgăului.