Vin banii!

Să ne bucurăm aşadar… De la începutul lunii mai, România va primi prima tranşă de la FMI, adică cinci miliarde de euro. Este cea mai importantă ştire a săptămânii trecute. Balonul de oxigen este salutar pentru moneda naţională, care începuse să pâlpâie, micşorându-şi vizibil flacăra, după ce aceasta câştigase în intensitate în momentul încheierii acordului cu FMI. De la acord şi până la acordarea primei tranşe guvernul Boc a mai avut de trecut câteva prăguleţe. Dar, se vede treaba că şi-a executat conştiincios temele şi drumul banilor spre România nu va mai cunoaşte oprelişti. Nu vin ei chiar aşa, într-un marş triumfal, cum ar crede unii.

Banii au după ei o codiţă cu tinichele zăngănitoare, care fac un zgomot foarte neplăcut atunci când sunt deranjate de niscaiva denivelări. Pentru ca celelalte tranşe să nu fie speriate de zgomot şi să rămână la distanţă de rezervele Băncii Naţionale, trebuie ca inflaţia şi deficitul bugetar să se menţină cu câteva zecimi sub pragul de cinci la sută. Iar dacă într-un an cu accentuată creştere economică, cum a fost 2008, deficitul bugetar a depăşit pragul de 5 la sută, ne putem imagina cât de dificil de atins este un asemenea obiectiv în condiţiile, în care în aproape toată economia românească se resimt constrângerile crizei. La o adică, probabil că se va tăia din nou în carne vie, se vor face noi rectificări de buget, se vor lua la pigulit toate sectoarele bugetare.

Dar chiar ţinându-se seama de aceste impedimente, preşedintele Traian Băsescu tot îşi poate pune o bilă albă în portofoliu. Abilităţile sale de negociator au fost confirmate de multe ori pe parcursul întregii sale cariere politice. Reamintesc doar faptul că Traian Băsescu îi replica lui Miron Mitrea, care se împăuna cu inaugurarea unui tronson pe Autostrada Soarelui, că banii necesari acestei realizări proveneau dintr-un împrumut negociat de domnia sa.

Împrumutul actual negociat de România cu FMI am putea spune că încununează abilităţile de negociator ale lui Traian Băsescu. În spatele demersurilor guvernamentale s-a aflat domnia sa. Obţinerea a aproape douăzeci de miliarde de euro în condiţii cât de cât acceptabile, nu-i la îndemâna oricui.

Să ne bucurăm aşadar… Vin banii şi cu puţin noroc şi cu multă stăruinţă vor mai veni şi alte tranşe. Şi, totuşi, o umbră de îngrijorare stăruie. De felul în care vor fi cheltuiţi aceşti bani depinde în bună parte viitorul parcurs al României. Dacă vor fi cheltuiţi cu uşurinţă, satisfăcând doar interesele clientelare în primul rând, românii vor plăti cu vârf şi îndesat pentru povara îndatoririi. Despre transparenţă, când e vorba de bani, nu se prea poate vorbi. În zadar s-au înverşunat ziariştii, să obţină şi cele mai vagi informaţii despre preconizatele investiţii din cele zece miliarde de euro din buget, n-au reuşit să afle mai nimic. În afară de câteva bâlbe despre reabilitarea termică a unor blocuri, guvernanţii n-au mai spus nimic despre “investiţiile menite să creeze noi locuri de muncă”.

O informaţie, care a atras atenţia opiniei publice cel puţin pentru o zi, dezvăluia faptul că, din nou, construirea unui aeroport la Braşov a fost amânată. Braşovenii aveau nevoie doar de o hotărâre de expropriere pentru a demara lucrările.

Ce înseamnă un aeroport pentru o zonă turistică, precum cea a Braşovului, nici nu mai trebuie demonstrat, ca să nu mai amintim de locurile de muncă create într-un oraş puternic lovit de recesiune. Am amintit de acest caz pentru că şi o zonă turistică precum este Bistriţa-Năsăud ar avea nevoie de un aeroport pentru a-şi pune în valoare resursele într-adevăr de excepţie. La un asemenea proiect, bistriţenii nici nu îndrăznesc să viseze, deşi sunt perfect îndreptăţiţi. Braşov, Bistriţa, Târgu-Jiu sunt locaţii forte pentru viitoare aeroporturi, care ar servi, în primul rând, turismului românesc. Mai ştie cineva ceva despre banii risipiţi de Dan Matei Aghaton pe proiectul său Dracula?

Absolut nimeni nu ştie nimic. Banii se pot duce şi pe simple fantezii. Rămâne de văzut cine le plăteşte.