Vine Crăciunul, Nașterea Domnului, să ne reunim familiile, să ne iertăm și să ne iubim unii pe alții

Fără Întruparea lui Hristos, fără nașterea Sa din Fecioara Maria, noi oamenii nu puteam fi mântuiți, păcatul și moartea intrând în lume prin neascultarea și mândria lui Adam, iar acest păcat a produs o dușmănie între oameni și Dumnezeu, aceștia devenind ,,fii ai mâniei”, Efes, 2,3, Rom 5,9. Oamenii nu puteau să se mântuiască singuri, doar prin mijloacele lor proprii, ci suferea de răul ce-i copleșea, însă nu puteau scăpa de el pentru că firea lor era prea slăbită de păcat, fiecare devenise ,,rob al legii păcatului”, Rom 2,33. Împăcarea cu Dumnezeu trebuia făcută cu participarea lui Dumnezeu, împăcarea între Dumnezeu și om trebuia făcută și prin fapta lui Dumnezeu dar și prin participarea noastră, a oamenilor. Iată de ce s-a născut ca om Fiul lui Dumnezeu, ca să lucreze în numele nostru al oamenilor, iar această lucrare a covârșit vina tuturor oamenilor pentru că era și Dumnezeu în același timp. Fiul lui Dumnezeu s-a mai Întrupat și pentru a ne arăta infinita Lui dreptate față de noi, ia firea noastră pengtru veșnicie și ,,ne învață prin pildele Sale calea virtuții”. Făcându-Se om, Mântuitorul a rămas egal și de aceeași Ființă cu Tatăl și Sfântul Duh, slavă care se răsfrânge și asupra oamenilor uniți cu El. Prin Întrupare Ipostasul Lui n-a fost alterat și nici firea Sa dumnezeiască.
Sfântul Crăciun aduce în fiecare familie creștină consolidarea unității sale, a familiei, iar credința ortodoxă strămoșească îi ține pe oameni uniți și promovează valori morale deosebite, omenie, altruism, comuniune, iubire față de aproapele. Inima este locul în care simțim iubirea celuilalt și în care îi răspund, inima este izvorul sentimentelor și al iubirii, iar iubirea înseamnă întâlnirea cu celălalt. Lucrul principal nu este doar să rostim cuvinte, este mult mai mult, este această experiență a recunoștinței și a smereniei și chiar a durerii nesfârșite pe care o provoacă păcatul. Prezența lui Dumnezeu copleșește totul. Ontologia spiritualității românești arată legătura dintre poporul român și spațiul în care acesta trăiește, părăsirea acestui loc duce la pierderea ființei sale. Chipuș țării îl vedem în chipul celor apropiați și dragi, peisajul țării are față umană românească și poartă veșmânt românesc, spațiul țării este spațiul umanizat în chip românesc, peisajul eszte profund personalizat în spiritualitatea poporului român, este impresionantă teologia patristică bizantină. Echilibrul, armonia, ospitalitatea, sunt dimensiuni ale spiritualității noastre, iar dorul ne face să trăim și să simțim cu durere prezența celor absenți. Spiritualitatea o găsim în toată viața satului nostru românesc, în prezența binefăcătoare dumnezeiască, în jocul și portul nostru tradițional, în cântecul nostru, în colindele și datinile noastre, în comuniunea cu ceilalți.
Vine Crăciunul, vine Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, vine lumina, vine bucuria în sufletele noastre, ne întoarcem acasă din toate cele patru zări ale lumii, ne cheamă familiile, ne reunim toți acolo în locurile unde ne-am născut, avem ocoalele noastre, avem casele noastre cu sau fără cerdac, avem pomișorii și păsările noastre, avem zăpezile noastre, aici sunt rădăcinile existenței noastre date nouă de către Dumnezeu. Prima caracteristică a neamului românesc este acea înrădăcinare în spațiul propriu, românii sunt extrem de atașați de locurile natale, ei își păstrează integral simplitatea proprie neamului lor doar în locul în care s-au născut. Nici o înrădăcinare într-un spațiu străin nu se poate face fără a se pierde o mare parte din moștenirea ontologică proprie.
Să ne iertăm și să ne iubim unii pe alții, pentru că doar prin iubire omul arată că este ridicat la simțirea și înțelegerea lui Dumnezeu, numai iubirea ne face înțeleasă taina Întrupării Celui nesfârșit în cel mărginit, iubirea este nesfârșită pentru că este actualizarea indefinitului a două persoane în relația dintre ele, iar în activarea iubirii între ele, persoanele se împărtășesc de Dumnezeu, de Persoana infinită prin Sine din veci, de interesul Ei pentru persoanele omenești la nesfârșit.
Vine Sfântul Crăciun, vine Întruparea Mântuitorului Iisus Hristos, să ne strângem cu toții în familiile noastre și să-L preamărim pe Dumnezeu în Sfânta Sa Treime, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.