Vineri, 4 august, nu rata vernisajul expoziției „alb șui”, semnată de Dumitru Gorzo și curatoriată de Lina Țărmure!

Lina Țărmure: [...] e o relaționare și o negociere constantă cu suprafața în cel mai direct mod. Și asta reiese foarte clar și din seria de „ipsosuri” albe. Acolo mi se pare că linia este parcă mai atentă, mai curată, deci, lucrările prezintă o oarecare prețiozitate, conținând în sine și travaliul tehnic, considerabil mai complicat, obligatoriu premeditat.

Dumitru Gorzo: Tehnica e o placă de linogravură în care e tăiat desenul și după aceea e turnat un amestec de ipsos cu rășină ramforsat cu iută. De ce am folosit asta? Suprafața e tratată la fel cum tratez desenele, numai că tăietura creează o sinteză și, cumva, pune tot desenul într-un balans mult mai reușit, în sensul că ordonează. Tăietura ordonează liniile. Și ăsta e motivul pentru care ele sunt cumva curate. Dacă ar fi fost desene, pe ici colo ar fi fost dezordonat.

L.Ț.: Instrumentul cu care tai obligă la această… salubritate/profilaxie a suprafeței.

D.G.: Pentru că e o formă de… americanii spun „low relief edition”, adică, un fel de basorelief. Dar e o găselniță personală. Cu siguranță că or mai fi pe undeva și alții care fac lucruri similare, dar eu nu știu de ei. Am simțit o nevoie să fac niște desene care să fie în același timp relief, să le pot repeta. Și, poate că ai văzut și tu, sunt 2-3 cazuri unde se văd două etape: întâi e o tăietură cu un desen și după aceea se adaugă. Foarte multe dintre ele pornesc dintr-un punct și ajung în cu totul și cu totul altă parte. Mircea Suciu îmi imputa faptul că linia mea e foarte tăioasă, separă. Și am zis „ok, dacă tot taie, să taie și mai mult”. În mod ironic, tăietura asta e ceva mai fină și mai crudă decât în desen. Pe unele dintre ele le-am pictat, așa plănuiam inițial. Doar că am descoperit că arată foarte bine și sunt suficiente albe.

L.Ț.: Și cum ai ajuns la tehnica asta?

D.G.: Am descoperit o placă care se tăia foarte ușor, era elastică. Și era ușor tipul ăsta de raportare la o tăietură rapidă. Și, într-un fel, e o treabă și cu citirea. Atunci când citești o formă, uneori o citești cu viteza cu care ai făcut-o, e un anumit tip de raportare la chestia asta. Ipsosurile astea albe reprezintă fix un exemplu de folosire a desenului în alt tip de lucrare. Unele desene de mici dimensiuni devin alte lucrări. Și e și o îndepărtare. Sămânța, povestea inițială vine fix dintr-un desen de dimensiuni ceva mai mici și instrumentul de lucru, placa și obiectul cu care tai, îmi dictează un anume fel de raportare. Plec dintr-un desen dar e și o îndepărtare de acesta. Adică, forma asta își amintește desenul inițial, dar se și îndepărtează de ea.

——————

Dumitru Gorzo este absolvent al secției de pictură din cadrul Universității Naționale de Arte din București. Este co-fondator al grupului Rostopasca. Mediile predilecte de lucru acoperă multiple forme de expresie vizuală: de la pictură la performance, trecând prin sculptură, instalație, artă stradală etc. Trăiește și lucrează la București și New York.

Lina Țărmure este curator independent și manager cultural. A absolvit licența și masterul din cadrul Facultății de Istoria și Teoria Artei la Universitatea Națională de Arte din București. În 2019, a co-fondat Diptych Art Space din București, unde curatoriază programul de evenimente al acestuia. Scrie constant despre artă, iar textele sale pot fi regăsite în Dilema Veche, Revista Arta, Propagarta ș.a.