Vocea divină a preotului Eugen Raita ne fericeşte şi de sărbători

În urmă cu câţiva ani, într-o împrejurare, l-am ascultat pe părintele Eugen Raita cântând „Mărie, Mărie”. O piesă foarte grea, dar şi foarte frumoasă şi melodioasă. Asistenţa, colegi şi buni cunoscători ai fenomenului muzical, au rămas uimiţi. Vocea baritonală a interpretului a impresionat, iar unul dintre cei prezenţi a exclamat (îmi aduc bine aminte): „Ce voce divină ne-a fericit pe noi astăzi!”

          Părintele Eugen slujeşte în Parohia Ragla. Este unul dintre aceia care îmbogăţesc această lume. O înnobilează şi o înalţă prin cuvânt şi cântare. Despre cântare vrem să scriem, nu despre harul cu care a fost învrednicit de Dumnezeu în slujirea credincioşilor, în urma fericitului prilej oferit celor care au fost prezenţi la Catedrala Ortodoxă de pe str. Odobescu din Bistriţa. A venit împreună cu colindătorii cei mici, pe care-i îndrumă şi-i învaţă colinde. Apoi, în faţa noastră, părintele Eugen a dat tonul. Vocea lui a răsunat în biserică, colindele din străbuni ne-au învăluit pe toţi ca într-o îmbrăţişare, toţi s-au prins în cântul bucuriei izvorât din vocea divină şi caldă a părintelui. Colinde, colinde, e vremea colindelor acum, înaintea Naşterii Mântuitorului. L-am auzit de mai multe ori şi mi-am zis că părintele Eugen predică prin cântec, prin pricesne şi colinde. Predica prin cuvinte oface magistral, la biserica satului, unde-i paroh. Acum, aducându-ne bucuriile sărbătorilor, părintele Eugen ne mângâie inimile prin rostirea cu voce tare a colindelor strămoşeşti, el ne învaţă aşa cum înţelept spunea Avva Arsenie Papacioc – Să ai mereu un zâmbet ascuns în inimă. Şi zâmbetul lui Eugen Raita ni-l transmite printr-o voce divină, fie că e vorba de colinde, pricesne ori arii din opere celebre.