Vrednic este! Azi, Patriarhul Daniel i-a oferit Crucea Patriarhalã protopopului Ioan Dâmbu, voievodul Țãrii Nãsãudului

Pãrintele protopop Ioan Dâmbu a primit, azi, la Patriarhia Română din partea Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Crucea Patriarhalã. E a fost însoţit de secretarul protopopiatului Năsăud, Paul Gavriloaie, şi părintele Dan Cismaş.
"Ne-am bucurat de o zi cu totul minunatã, de șansa întâlnirii și binecuvântării primite din partea Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, dar și de emoționantul moment în care pãrintele protopop Ioan Dâmbu, voievodul Țãrii Nãsãudului, a primit Crucea Patriarhalã, cea mai înaltã distincție din Patriarhia Românã" a transmis părintele Dan Cismaş.
"Un moment deosebit de important: șansa întâlnirii și binecuvântării primite din partea Preafericitului Părinte DANIEL - Patriarhul României și, totodată, un alt moment deosebit în care Părintele Protopop Ioan Dâmbu a primit Crucea Patriarhală din partea Preafericirii Sale. Felicitări, părinte protopop" a spus părintele Paul Gavriloaie!
Felicitări, părinte protopop!

***
Pr. Ioan Dâmbu s-a născut la 24 august 1951, în Suplai, com. Zagra. După ce a urmat cursurile Şcolii Generale din Suplai, între anii 1958 – 1966, a absolvit Seminarul Teologic din Cluj – Napoca, în 1971. În perioada 1971 – 1975, a urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din Sibiu.
A fost hirotonit în 29 august 1975, pe seama Parohiei Rodna, unde a slujit până în 30 iulie 1977. Din 1 august 1977, până în prezent, este preot – paroh în Zagra.
Din 1988, până în prezent a ocupat funcția de protopop al Năsăudului, grad I profesional. Între 1996 – 2012 a fost deputat în Adunarea Naţională Bisericească. În perioada 2008 – 2012, a fost membru în Consiliul Naţional Bisericesc
Distincţii: iconom - 1984; iconom stavrofor - 1989; Cruce Patriarhală - 2006 oferită de Patriarhul Teoctist.
***

Conform articolului 147, alineatul 1 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române poate conferi Crucea Patriarhală cu gramată, la propunerea ierarhilor eparhioţi, clericilor şi mirenilor cu o activitate meritorie îndelungată pe tărâm pastoral-misionar, administrativ-bisericesc, didactic-educativ şi social-filantropic.
Crucea Patriarhală este înscrisă și în Stema Patriarhiei Române, aprobată prin Legea nr. 70, votată în Senatul României la 28 martie 1928, în Adunarea Deputaţilor la 6 aprilie 1928 şi promulgată prin Decretul Regal nr. 1.148 din 25 aprilie 1928, publicat în „Monitorul oficial”, Partea I, nr. 96 din 3 mai 1928.

Profesorul Gheorghe Vasilescu, fost coordonator al Arhivei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care se află la Mănăstirea Antim, explică, în volumul „Enciclopedia Ortodoxiei româneşti”, alcătuirea acestei distincții: „Baza acestei cruci o formează o cruce grecească având cele patru braţe egale. La jumătatea celor patru braţe ale primei cruci se formează încă o cruce, în total patru cruci cu braţe egale, de mărime mijlocie. La capetele exterioare ale celor patru cruci mijlocii se formează alte 12 cruci mai mici, cu braţe egale, numărul total al crucilor mari, mijlocii şi mici fiind 17. Acest număr arată că posesorul emblemei îşi întindea jurisdicţia peste încă 17 eparhii, pe lângă cea a Bucureştilor”.

De asemenea, domnul Gheorghe Vasilescu mai subliniază și faptul că această cruce specială, înscrisă chiar în centrul emblemei Patriarhiei Române, pe scutul cel mai mic de culoare roşie, simbolizează însăși Patriarhia Română. În alcătuirea ei, patriarhul Miron Cristea s-a inspirat, potrivit afirmaţiilor sale, de la nişte grătele decorative pe care le-a văzut la fereastra unei case ţărăneşti din cătunul Cătimănel, aparţinător comunei Topliţa, din Transilvania.

În limbaj heraldic, Crucea Patriarhală are următoarele semnificaţii: culorile alb și galben sunt simbol al luminii harului ceresc şi al vieţii spirituale a Bisericii. Emailul alb heraldic reprezintă culoarea albă a hainelor Patriarhului României, consacrate în tradiţia Bisericii Ortodoxe Române, care simbolizează haina albă a îngerilor vestind Învierea lui Hristos, Biruitorul morţii şi Mântuitorul lumii, haina albă a Sfântului Botez şi haina albă a momentului tunderii în monahism. Ovalul de culoare roşie semnifică iubirea jertfelnică a lui Hristos, a slujitorilor Bisericii şi a credincioşilor care ajută Biserica.