Zicerile lui Dumitru Popiţan

Scriitorul Dumitru Popiţan prezintă, la Editura Karuna, în cadrul colecţiei „Liric”, volumul „Ziceri”, care adună pilde, sfaturi, îndemnuri, creionate de-a lungul timpului de ilustrul profesor şi acum dăruite publicului. Zicerile sunt: „Luate din viaţă/ Puse în carte, date-n piaţă/ Pentru cei dornici aici/ Zicerile a citi”. Aceste cugetări de două versuri surprind lumea materială şi spirituală, gândul, trupul şi sufletul, oamenii şi natura, meseriile şi provocările vieţii. „Aşa rebel cum am fost eu/ Tot am crezut în Dumnezeu”, spune poetul, care doreşte să aducă pacea şi liniştea pe pământ: „Aş vrea iubirile să prind/ Şi printre oamenii să le-ntind”. Din cartea lui Popiţan răzbate dragostea pentru viaţă, pentru aproapele, pentru divinitate şi pentru lumea înconjurătoare, dorindu-se înlăturarea răului prin cuvânt: „Aş vrea ca scrisul meu să fie/Mai mult decât o poezie”. Dorind a lăsa în urmă gânduri pentru generaţiile care vor veni, scriitorul aduce „Cântecele primăverii/ Auzite-n faptul serii” pe ritmurile fulgilor de nea ce se topesc când iubirile prind elan. Nu lipseşte din volum nici lumea politică, poetul nefiind de acord cu acel „Circ de stat anticipat/ În Cameră şi în Senat”. Fiind convins că „Drumul spre emancipare/ E o veşnică alergare”, Dumitru Popiţan ne dă un singur sfat: „Dumnezeu să ne ferească/ De sărăcia domnească”, adică vorba parabolei biblice, e mai uşor să treacă o cămilă prin urechile acului decât să ajungă un bogat în împărăţia lui Dumnezeu. „De la leagăn la mormânt/ Noi tot facem legământ”, cu lumea feerică care ne înconjoară, cu gândurile care vin la ceas de seară pe uliţa copilăriei. „Prin ce fac nu vreau mărire/ Vreau să aduc doar fericire” spune scriitorul, care este convins că ne-am păstrat identitatea: „Păstrători de limbă şi credinţă/ Am ajuns la marea biruinţă”.

O carte care se alătură volumelor de sport, filatelie, versuri, proză editate până acum de Dumitru Popiţan, fiind o cărămidă la cunoaşterea sufletului poetului.