Aş vrea

Şi de data aceasta, cu sprijinul Editurii Karuna, Dumitru Popiţan ne rupe din nou inima cu cele mai sensibile versuri, bine ticluite, având ca mesaje „dramele” nemărturisite pe care le-a trăit în satul zbuciumatei copilării, satul ce este mereu în inima lui, răbufnind atunci când cineva îl huleşte, îl neagă sau îl ocoleşte.

Cartea este intitulată „Aş vrea” şi conţine o sigură poezie, pe 310 pagini, pe fiecare fiind câte 9 strofe, a câte două versuri, începând cu aceeaşi sintagmă „Aş vrea”, ce stă de strajă la început de vers.

„Aş vrea” apare în carte de 2709 ori, deci, 2709 dorinţe, presărate cu specificul său umoristic, uneori cu uşoară ironie, modul tonic al autorului de a fi, caracter ce scoate în relief inteligenţa şi talentul vărăreanului Dumitru Popiţan, care face din fiecare neajuns o realizare. Versurile sale s-au tezaurizat în memoria cititorilor, cu un mare impact, ce ne trezesc din amorţire şi pătrund adânc nu doar în inimă, ci şi în minte.

Versurile pentru domnul Popiţan sunt punctul său de sprijin, magnetul, zâna cea bună a casei, a unei case de hârtie şi de poezie.

Cartea de faţă este o purificare, o clipă a adevărului, cu cerinţele sale şi curajul unei mărturisiri sincere, de a schimba faţa satului românesc, aşa cum face autorul pe aripile versului, având în obiectiv râul şi ramul cu vigoare în adâncuri ce-l trezesc din somnul cel de moarte.

Pentru a scrie Dumitru Popiţan nu are nevoie de reţete ci doar de tehnică, conducându-şi drept la ţintă instinctul poetic.

Versurile din cartea „Aş vrea” te încântă, te seduc şi îţi frâng inima ce îl justifică pe autor în faţa propriei oglinzi prin spaţiile memoriei.

Dincolo de aparenţe jucăuşe, poetul schiţează o filozofie senină, cu vibraţii particularizante ce emană acea blândeţe iubitoare, care apropie şi umanizează, marchează demersul umanităţii şi omeniei printr-un mesaj poetic incitant, atractiv şi problematizant care pune în discuţie modul de a fi al poeziei înseşi.

Aş vrea să fiu din nou în sat

E mult de când eu am plecat

Aş vrea să fiu din nou acum

La casa mică lângă drum.

Aş vrea din nou în sat să vin

Mai înţelept şi mai senin.

Aş vrea în rime de poet

Să-mi scriu viaţa mea discret.

Aş vrea versuri din plăcere

Eu nu fac din vers avare.

Cartea lui Dumitru Popiţan este o concentrare de spiritualitate, pe potriva gradului de cultură a autorului. Pentru noi, cititorii, tălmăcirile versurilor sale sunt o punte spre viaţa satului someşan, spre anii copilăriei, scrise de un poet realmente popular, iubit de mulţi, chiar de foarte mulţi, ca un slujitor al slovelor ce emană lumină.

Dumitru Popiţan ar vrea să facă câte ceva pentru cultura română, pentru satul său natal, ar vrea să locuiască în matricea fenomenului autohton, ar vrea un colind la poarta sufletului, ar vrea un psalm în prelungire argheziană, ar vrea o rugă sau o doină travestită în elegie, ar vrea câte o baladă în ritm de secol XXI, ar vrea sonete pe toate gamele în care să pulseze ceva nou, reclădit, regândit în arhitectura modernă.