Zilnic, peste zece tone de cireşe sunt recoltate. „Carmen”, regina cireşelor de la Cireşoaia este la mare căutare

          În aceste zile, toată suflarea satului Cireşoaia este la cules. Cireşele nu aşteaptă. Trebuie recoltate şi livrate consumatorilor. Satul putem spune că este un dar al cireşelor. Nu există gospodărie, sunt peste 400, care să nu aibă cireşi, la care se adaugă vişini, meri, peri şi caişi.

          Atestat documentar pe la 1269, aşezarea s-a dezvoltat iar plantaţiile de cireş au cuprins toată zona. Există aici, climateric vorbind, un areal propice creşterii cireşilor, iar de sute de ani gospodarii au ştiut şi ştiu să valorifice acest potenţial. Dacă astăzi mai există soiuri vechi – Buzgone sau Albe – în schimb, noutăţile au pătruns şi aici. Astfel, soiul „Carmen” este la mare căutare şi este meritul primarului Martonos Tamas că a adus acest soi şi aici. Cireşii produc fructe mari, arătoase, gustoase şi foarte rezistente. Sunt cultivate la Cireşoaia în jur de 50 de soiuri (aici se face şi cercetare), iar suprafaţa deţinută de cei peste 400 de proprietari depăşeşte 300 de hectare. Şi suprafeţele cresc de la un an la altul datorită şi câştigurilor obţinute prin vânzarea cireşelor. În zona Tulgheş, sunt adevărate păduri întregi de cireşi. Unii pomi rămân nerecoltaţi din lipsa culegătorilor pricepuţi. Suprafeţele întinse de cireş au la bază o tradiţie care s-a perpetuat an de an, în sensul că tinerii căsătoriţi or părinţii ce-şi botezau copiii erau obligaţi să planteze măcar un pom. Îl întreb pe primarul Martonos Tamas dacă se mai menţine acest obicei. „Nu prea şi asta din motivele cunoscute. În primul rând, se fac mai puţine nunţi şi botezuri. Mulţi tineri, ca mai peste tot, au plecat în alte părţi. Totuşi, plantatul cireşilor n-a dispărut. Dimpotrivă, dealurile noastre sunt pline şi de plantaţii tinere. Şi aş da doar câteva exemple. Zsolt Fustos are o plantaţie mai tânără pe patru hectare, cu soiuri foarte productive din care nu lipseşte „Carmen”. Apoi, Kerekes Jozsi are în proprietate cam tot patru hectare şi urmează Fustos Elemer, Joo Zsolt. Familia fraţilor Feri şi Janos Nagy este un alt exemplu de cireşari pricepuţi”, a spus primarul Martonos.

          Bistriţenii s-au obişnuit ca în Piaţa Decebal să-l caute pe domnul Feri din Cireşoaia care tot timpul are fructe de sezon. Acum vinde cireşe, iarna şi primăvara mere şi pere păstrate acasă într-un beci ca într-o celulă frigorifică. Are şi o plantaţie de zmeură, cultivă şi îngrijeşte florile etc.

          Am aflat, domnule primar, că şi dumneavoastră sunteţi un exemplu pentru săteni în privinţa pomiculturii, în special a cireşilor.

          „Într-adevăr, am în gospodărie cireşi (de fapt, cine nu are la Cireşoaia), unii mai bătrâni pe care-i culegem mai greu (cu trei scări), dar şi plantaţie tânără, cu pomi pe care-i formăm în aşa fel încât să-i putem recolta cu uşurinţă. Şi cum spuneam mai înainte, am adus din Ungaria un soi nou, productiv, „Carmen”, şi acum toată lumea caută cireşele „Carmen” care  este o regină a cireşelor”.

          Zilnic, după orele amiezii, când culegătorii coboară cu lăzile pline de cireşe, în centrul satului apar şi cumpărătorii. Cam zece tone sunt recoltate zilnic şi ajung în pieţele din Bistriţa, Dej, Cluj şi în alte oraşe. Aici, cireşele se vând cu 5-8 lei/kg, iar în pieţe uneori preţul se dublează.

          În Cireşoaia, culesul mai durează încă vreo săptămână. Multe cireşe, cum spuneam, rămân nerecoltate. „Peste câţiva ani, ne spune primarul, nu vom avea culegători, îmbătrânirea este evidentă şi la noi şi mă tem că şi interesul pentru cireş va scădea. Sper să nu fie aşa.