La Cireşoaia şi Măluţ, culesul cireşelor, care sunt din belşug, încurcat de ploaie, vânt şi vijelie

          Anul trecut, pe vremea aceasta, comuna Braniştea era în sărbătoare. Manifestarea era ocazionată de cea mai importantă bogăţie a zonei, cireşele, preţuite şi aproape zeificate de localnici. Cu mulţi ani în urmă, poate secole, la căsătoria fiecărui tânăr, acesta era obligat să planteze un cireş numit „cireşul dragostei”. Aşa s-a născut dragostea faţă de cultura cireşului.

          La Măluţ, anul acesta, nu-şi mai dau întâlnire în Grădina lui Matei sătenii şi oaspeţii. Un cireş singuratic aşteaptă aici culegătorii. Doar amintirile sunt prezente. Era în 2019, Maialul cireşelor, în anul când Măluţul aniversa 750 de ani de la întâia atestare documentară. Atunci, s-au acordat premii tuturor bătrânilor, în prezenţa preşedintelui Consiliului Judeţean, Emil Radu Moldovan, şi cu sprijinul unui vrednic măluţan, inginerul Gavril Mureşan.

          La Cireşoaia, serbarea, de anul trecut, a fost plină de surprize şi bogată în cireşe. Dicenii (satul mai este cunoscut sub numele de Decea) sunt oameni foarte ospitalieri. Străinul este invitat să-i fie oaspete, să guste din cireşele care au dus faima aşezării mult peste hotarele ţării.

          În primii ani de după 1989, la vremea culesului, în mijlocul satului, tiruri erau încărcate cu fructele dragostei şi luau drumul ţărilor scandinave. Există şi astăzi, la Cireşoaia, un obicei care, din păcate, la Măluţ nu mai este de actualitate, şi anume, oaspeţii serbării pot gusta gratis cireşe câte poftesc. Pe mesele din spaţiul special amenajat, tineri, în frumoase costume tradiţionale, aşază coşuri pline de cireşe, spre mulţumirea oaspeţilor. Asta era în anul 2019. În acest an, situaţia este cu totul alta. Am fost în comună, zilele trecute, şi nimic nu amintea de vremurile de altădată. În după-amiaza zilei respective, o ploaie torenţială s-a abătut asupra satului Cireşoaia, însoţită de un vânt puternic. Apa de pe pâraie a năvălit în curţile şi beciurile multor gospodari. Valea, care s-a format a măturat totul în calea ei. La Braniştea, în centrul satului, a ieşit din matcă. După ce puhoiul s-a mai potolit, am putut sta de vorbă cu primii gospodari ai comunei, primarul Martonos Tamas şi viceprimarul Cornel Săsărman. „Am coborât acum din Cireşoaia, se poate vedea că apa a făcut ravagii. În sat, la Cireşoaia, au fost inundate curţi, grădini şi beciuri. Cât privesc cireşele, este o mare problemă. Cireşii sunt încărcaţi, producţia este bună, dar necazul cel mare este că nu putem culege. Ploaia ne încurcă.  În Cireşoaia sunt foarte mulţi gospodari care au suprafeţe întinse de cireşi. Nu pot da nume pentru că tot satul are în proprietate o plantaţie mai mare ori mai mică de cireşi”, ne spunea primarul, care deţine, care orice dicean, o suprafaţă importantă plantată cu cireşi din soiuri foarte productive. Vicele ne-a vorbit despre cireşarii din Măluţ. „Sunt pomicultori cu producţii bune. Plantaţiile au fost întreţinute corespunzător. Am modernizat şi drumurile de acces pe aceste zone, respectiv Pe Vale, în Lazul Coşii, în Faţă. Aş putea da şi câteva nume: Liviu Pop, I. Mărginean, Vasile Câmpan, Ioan Bindea tânărul”.

          În acest an, recolta de cireşe în comuna Braniştea este bună. Unele soiuri, din cele câteva zeci existente în zonă, s-au copt cu întârziere. Necazul cireşarilor este vremea neprielnică culesului. Dar, cu toate acestea, dacă vă abateţi prin Măluţ, Braniştea ori Cireşoaia puteţi gusta din cireşele oferite, la un preţ rezonabil, cu multă generozitate.