10 ani de eternitate ! Visul unui ,,actor grăbit’’ - Uţu Strugari, originar din Parva
S-au scurs zece ani de când tânărul actor timişorean Uţu Strugari, originar din Parva, a trecut poarta veşniciei, lăsând în urma lui regrete adânci în inimile şi amintirile celor dragi. De pe scena Teatrului Naţional din Timişoara s-a mutat, la 20 martie 2011, pe scena nemuririi, unde joacă alături de îngeri rolul dintr-o piesă fără sfârşit. Iubit şi admirat de publicul spectator pentru talentul şi menirea sa de actor, Uţu Strugari şi-a dorit mereu să ajungă cât mai sus, în plan profesional. Visa să se facă regizor, să lucreze pe scenele mari din ţară şi străinătate, să pună în valoare problemele existenţiale ale omenirii, să vorbească despre libertate şi adevăr, să ,,deschidă sufletul şi să-l purifice’’. Avea modelul unor regizori renumiţi, care i-au întărit această dorinţă şi i-au împărtăşit din experienţa lor : Cătălina Buzoianu, Alexander Hausvater, Ada Lupu, Ion Ardelean Ieremia ş.a. Întâmplător, am ajuns în posesia proiectului său, intitulat ,,Eu nu sunt eu’’, care vrea să transforme imposibilul în posibil. El porneşte de la ideea că părinţii joacă un rol esenţial în integritatea individului, ca entitate şi ca parte a societăţii. Probabil este şi o prelungire a trăirilor sale familiale. Proiectul este un workshop gândit atât pentru sala de spectacol, cât şi pentru happening, urmărind să dezvolte terapia prin artă. Catharsisul pe care îl generează, deschide posibilitatea dialogului cu cei în cauză, precum şi cu cei aflaţi în contact direct cu aceştia. Cele trei personaje create de el, ,,caractere aparent diferite, se află în relaţii de interdependenţă : Erika şi Egor, crescuţi de mamă, fragili, vulnerabili, imaturi emoţional, bizari, androgini, cu un pregnant complex oedipian, au o permanentă luptă cu sinele. Ele se manifestă prin defulări sado-masochiste în cazul Erikăi şi printr-un obsesiv exhibiţionism refulat la Egor. Clown acceptă şi el această mască impusă cerebral şi îşi conştientizează devierile psihice şi emoţionale’’. Spectacolul ,,Eu nu sunt eu’’vrea să fie un semnal de alarmă pentru lumea noastră, cu scopul de a responsabiliza educatorii (părinţi, familie, pedagogi ) şi întreaga societate. Alături de aceşti factori, spune Uţu Strugari, actorul îşi aduce contribuţia la corectarea acelor indivizi marcaţi de afecţiuni, precum dubla personalitate, accente sexuale violente sau frustrări datorate absenţei parentale. Proiectul n-a putut fi pus în valoare pe scenă în timpul vieţii, pentru că Uţu Strugari s-a grăbit să-l regizeze într-un alt decor, cel al lumii de dincolo. A rămas doar un vis, care îşi va găsi împlinirea, cât de curând, într-o nouă carte.
Comentarii
După moartea timpurie a acestui talentat și tânăr actor, d-l Daroși i-a dedicat cartea emoționantă „Un actor grăbit” cu lansare în Timișoara și în Parva. A fost un moment care ne-a îndurerat profund și amintesc aici câteva gânduri ce le-am spus atunci: Lăsă un tată căruia vorba / I se frânge în tăceri / Când coasa-i sfarmă iarba / Și-o MAMĂ care la-Nvieri /Umilă întreabă Domnul: / De ce n-o lasă, liniștit, / Să-și depene ea somnul. /Să nu-i fi dat de trăit / Al fiului prea timpuriu sfârșit.
În ce limbă v-ați scris cele câteva gânduri, doamnă Fercana? Când încerci să le citești, ți se rupe limba în fraze. Ce substantiv propriu este „Nvieri”? L-am căutat în dicționare , dar nu l-am găsit. Comiteți barbarisme. Dar, vorba lui Bacovia, „Barbar, cânta femeia-aceea”... În alte împrejurări, cu alte scopuri.
Adaugă comentariu nou