50 DE ANI DE LA ÎNFIINŢAREA CASEI DE COPII DIN PRUNDU BÂRGĂULUI

Sâmbătă 5 septembrie 2009, la Prundu Bârgăului, a avut loc un eveniment deosebit: aniversarea unei jumătăţi de secol de la înfiinţarea Casei de Copii din Prundu-Bârgăului, care a readunat, după zeci de ani, peste 200 de cadre didactice, maiştrii şi salariaţi de toate profesiile, care au activat în această instituţie, alături de foşti elevi, deveniţi astăzi, cu toţii, oameni de valoare.

Casa de Copii din Prundu Bârgăului, judeţul Bistriţa-Năsăud, a fost înfiinţată în 20 octombrie 1959, prin decizia Nr.798 a Sfatului Popular al Regiunii Cluj, în locaţia fostei Unităţi Militare de Vânători de Munte Nr.03425. Beneficiind de un spaţiu generos, cu o suprafaţă de peste 20 de hectare şi peste 30 de clădiri solide, cu diferite funcţionalităţi, Casa de Copii a fost organizată ca un complex de ocrotire a copiilor, cu obiectiv instructiv-educativ, care cuprindea Casa de Copii Şcolari Mixtă şi Casa de Copii Preşcolari, care au funcţionat din 1 noiembrie 1959 până în 1976, respectiv din 1 septembrie 1960 până în 1981. În acest complex au fost comasate, practic, toate Casele de Copii din Transilania, respectiv cele de la Turda, Cluj, Sâncrai, Aiud şi Bistriţa, o acţiune lăudabilă şi de anvergură care a fost coordonată de profesorul Frişan Teodor, inspector şcolar la Secţia de Învăţământ a Regiunii Cluj.

Primul director al Casei de Copii Şcolari Mixtă, din Prundu Bârgăului, a fost Martin Romulus, profesor de psihologie, iar cel al Şcolii Elementare a fost Augustin Micle, profesor de limba română. Primul colectiv de educatori, în anul şcolar 1959-1960, era alcătuit din următorii: Elena Lupu, Viorica Voitecovici, George Gavriluţiu, Victor Reucov, Octavian Tudoran, Ioana Pop, Silvia Moşneag, Octavian Tudoran, Ioana Pop, Silvia Moşneag, Ioan Curta, Lucreţia Dragotă, Valeria Stângă, Sabina Gavriluţiu, Valer Păcurari, Dumitru Şes, Maria Crişan.

Primii dascăli, la Şcoala din incinta Casei de Copii, au fost: Alexandru Retegan, Maria Reucov, Cornelia Micle, Vera Retegan, Nicolae Ani, şi Floarea Arcălean (învăţători), Augustin Micle , Dumitru Şes, Doina Vlad, Ioan Rusu, Romulus Martin, Ştefan Lazăr, Teodor Pop, Victor Reucov, Maria Pitiş, Nicolae Satmari, Octavian Tudoran, Ioana Pop, Virgil Moşneagu şi Alexandru Dragotă (profesori). Din primul colectiv de educatoare, la preşcolari, au făcut parte: Emilia Aluaş (directoare), Maria Crişan, Ana Câmpean, Nastasia Farcaş, Rozalia Fechete, Aurelia Haţiu, Victoria Mateuţ, Livia Zah, Sbina Laurenţiu, Elena Herţan, Elena Şes, Letiţia Lascu.

În cei 17 ani de existenţă a Casei de Copii Şcolari Mixtă, din Prundu Bârgăului, efectivul de copii ocrotiţi a crescut progresiv, ajungându-se la circa 800 de copii care învăţau aici în fiecare an.

Şcoala din cadrul Casei de Copii din Prundu Bârgăului a fost printre primele unităţi din ţară în care s-au introdus noi metode şi procedee în procesul de predare-învăţare, printre ele amintindu-ne de problematizare, algoritmizare, invăţare prin descoperire, ş.a. Aici s-au organizat si experimentat predarea diferitelor discipline în cabinete speciale şi laboratoare, a funcţionat un cabinet fonic de predare a limbilor moderne, înfiinţat de Floarea Brişan, directorul Casei, precum şi cabinet de biologie al profesorilor Ioan Burzo şi Sandu Dragotă, unde s-au împăiat peste 200 de animale, săli de muzică, ateliere de arte plastice, broderie, foto, legătorie, lăcătuşerie.

Sfârşitul Casei de Copii începe din 1968, odată cu evenimentele din Cehoslovacia, când sa trecut la instituirea unui nou sistem de apărare a ţării, care a condus la reînfinţarea unităţii militare. Copiii au început să fie mutaţi în nou înfiinţatele case de copii de la Năsăud, Beclean şi Bistriţa, ajungându-se la desfiinţarea celei de la Prund, în 1976, în pragul deschiderii noului an şcolar.

La Prundu Bârgăului a mai continuat sa functioneze Casa de Copii Preşcolari, până în 1981, când şi aceasta s-a închis, încheind epopeea "celei mai mari si unice institutii de ocrotire şi educare a copiilor din aceasta parte a Europei", cum este descrisă în volumul tiparit cu ocazia aniversării celor 50 de ani de la înfiinţarea ei, un volum omagial, coordonat de profesorul scriitor, George Vasile Raţiu, întitulat «O oază de căldură şi lumină », din care am preluat principalele date prezentate.

O revedere cu lacrimi de bucurie

Întâlnirea după zeci de ani, a dascălilor, funcţionarilor şi a foştilor elevi, dintre care mulţi s-au născut, au fost educaţi, au urmat şcoala, s-au căsătorit şi au trăit în Casa de Copii din Prundu Bârgăului, a avut loc în Căminul Cultural din localitate. Înainte de ora 9 dimineaţa, parcarea, de lângă Parcul cu castani, era plină de maşini, cu numere din multe judeţe, din care au coborât oameni de toate vârstele, perechi şi grupuri care se apropiau, cu strângere de inimă şi oarecare rezervă, unii de alţii. Mulţi dintre ei nu se mai recunoşteau. Desigur că mulţi nu s-au mai văzut de zeci de ani. Se întrebau chiar unii pe alţii: « Cine sunteţi ? », după care răspunsurile lor îi făceau să se îmbrăţişeze, plini de emoţie, unii cu lacrimi de bucurie în ochi. Grupurile deveneau tot mai mari, amestecându-se, la intrarea în sală, cu cei care veniseră mai devreme. A fost o primă întâlnire, de mare simţire, plină de emoţii şi lacrimi de bucurie, a unor oameni care alcătuiau, acum mulţi ani, o adevărată familie. Acum, din nou împreună, la o cafea, au început, fiecare, să-şi scormonească amintirile celei mai sensibile părţi ale vieţii.

În Biserica ce le-a fost interzisă

2După prima întâlnire de la Căminul Cultural, unde bucuria revederii i-au reunit, la fel ca în anii tinereţii, formând un adevărat alai, participanţii la emoţionanta întâlnire au intrat în Biserica din Prund, în care accesul lor era interzis în tinereţe de comunişti. Mulţi dintre cei născuţi în marea Casă de Copii, nici măcar nu au fost botezaţi cu un preot. Singura credinţă le-o inspirau educatorii. Acum, biserica îi aştepta pentru a se reculege şi a se ruga, împreună cu preotul Ioan Jauca. Dumnezeu s-a apropiat acum, aici, de ei, pentru iertarea lor, atât de mult necesară.

Din nou în fosta lor casă

Mult mai îmbărbătaţi după slujba de la Biserică, participanţii la aniversare s-au îndreptat spre casa lor de altădată, aflată în incinta actualei unităţi militare. Formând un lung convoi, înşirat pe toată lungimea drumului. Doi câte doi, se îndreptau, pe marginea cu acelaşi gard înalt de odinioară, al şoselei copilăriei şi tinereţii, într-o linişte desăvârşită care trăda o altă mare emoţie, întoarcerea, din nou, în fosta lor casă.

Primiţi cu deosebită atenţie de către militari, actualele gazde ale fostei lor case, toţi cei sosiţi au început să retrăiască, cu intensă emoţie, amintirile lor din trecut, legate de aceste locuri şi clădiri, în care au trăit, dar care nu s-au schimbat prea mult, doar destinaţia lor. Au făcut un tur al unităţii, fiindu-le expusă tehnica de luptă şi au vizitat bogatul muzeu al unităţii militare.

Viaţa ca un destin aparte

3Dupa emoţiile revederii fostei lor case, participanţii la aniversare s-au reunit în sala Căminului Cultural din Prundu Bârgăului, unde au vizionat expoziţia de pictură, reprezentând chipurile lor, realizată de talentatul lor coleg, profesorul Ştefan Olteanu, autor şi al unei interesante cărţi despre viaţa lui şi Casa de Copii din Prundu Bârgăului. Au mai fost lansate şi alte cărţi, ale scriitorului George Vasile Raţiu şi albume ale Casei de Copii, după care a urmat emoţionante prezentări şi dezbateri despre Casa de Copii din Prundu Bârgăului şi oamenii ei valoroşi.

Este foarte greu să pătrunzi în tainele vieţii cuiva, pentru că fiecare are un destin al său, o cruce pe care trebuie să o ducă. Dar despre cei care au crescut, în Casa de Copii din Prundu Bârgăului, se poate spune că au avut un destin cu totul aparte. Viaţa multora dintre ei nu ar mai fi avut o traiectorie normală dacă nu ar fi fost această minunată instituţie de ocrotire şi educare a lor. Copiii fără familie şi-au găsit aici părinţii, fraţii şi surorile, o întreagă familie, realizate prin dăruirea şi devotamentul unor adevăraţi educatori, învăţători, maiştri şi profesori care i-au ajutat.

Am fost profund împresionat de luările de cuvânt ale multora dintre aceşti oameni integri, adevăraţi eroi, care au răzbit prin vremurile grele şi au reuşit, în situaţia dificilă în care erau, să ajungă adevărate valori: oameni utili pentru societate, mulţi dintre ei maiştri, educatori, învăţători, asistenţi medicali, doctori, ingineri şi chiar profesori universitari.

Discuţiile au continuat la elegantul restaurant Costas, într-o atmosferă aproape familială, dar a urmat apoi, din nou, despărţirea.

• 85 afişări

Comentarii 1

.

AMINTIRI ŞI EMOŢII PRIMITE PE MAIL

Trimis de Ion Pator la Vin, 04/09/2009 - 05:19.

Sânt din Mijloceni şi locuiesc în America de treizeci de ani. Când eram copil intram prin gard şi mă jucam cu copiii de acolo. Fiind copil eram fericit dar ştiam că pentru ei era mai greu.

Vă rog să îmi trimiteţi ceva fotografii.

Multumesc Thank you God bless you all

Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toţi care aţi ajutat la Casa de copii.

Michigan,United States 3 Sep.2009

Emotii

Trimis de Cecilia, 07/09/2009

Mi-am petrecut 17 ani in mijlocul copiilor din Casa, am invatat alaturi de ei, parintii mei au fost cadre didactice la Casa.. Ma bucur ca a fost asa, multumesc Bunului Dumnezeu ca am avut o copilarie atat de fericita. Intalnirea a fost extrem de emotionanta.

Am petrecut 17 ani din viata in aceasta "oaza de caldura si lumina", caldura venea din sufletul dascalilor, limina din mintile lor. O intalnire emotionanta, nu credeam niciodata ca se va intampla acest lucru. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult au fost cuvintele de multumire, apreciere, pe care fostii elevi le-au adus oamenilor care le-au indrumat pasii in viata. Cinste elevilor! Lauda tuturor angajatilor CASEI.

(Cecilia)

ACASA

Trimis de Cecilia la Lun, 07/09/2009 - 18:43.

Am petrecut 17 ani din viata in aceasta "oaza de caldura si lumina", caldura venea din sufletul dascalilor, limina din mintile lor. O intalnire emotionanta, nu credeam niciodata ca se va intampla acest lucru. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult au fost cuvintele de multumire, apreciere, pe care fostii elevi le-au adus oamenilor care le-au indrumat pasii in viata. Cinste elevilor! Lauda tuturor angajatilor CASEI.

Moment aniversar la 50 de ani

Cred că o asemenea aniversare nu a mai avut loc în ţară, până în acest an la Prundu Bârgăului, când ne-am întâlnit într-o frumoasă zi de toamnă, dascali, foşti elevi, directori, oameni de seamă dintre care unii au fost membrii fondatori ai Casei de copii. Deasemenea a fost invitat şi personalul auxiliar care, cu pricepere şi migală, a slujit ani mulţi fiind ca acasă, cu preocupări majore faţă de marea familie ce era Casa de copii. Parcă acest nume nu e potrivit. Casa de copii de la Prund a avut parinţi buni, talentaţi care au ştiut să formeze oameni şi care la rândul lor să fie formatori de suflete.

În material se stipula “că a fost o adevarată şcoală de aplicaţie”, o “şcoală pilot”, eu aş spune ca un Step by step de astăzi, însă cu mult mai bine pus la punct sub aspect material. Se lucra pe ateliere, existau săli de jocuri, de basme, de muzică, de teatru, cinematograf, ateliere de tâmplărie, cismărie, croitorie, săli de sport, infirmerie, săli de mese, biblioteci cu mii de volume, laborator fonic şi multe altele.

Activităţile se desfăşurau în cercuri (foto, pictură, sculptură, etc). Erau sere cu plante şi flori în care elevii învăţau creşterea şi întreţinerea lor.

Orchestra de mandoline, corul de cameră, coruri de copii pe 3-4 voci, dar şi grupuri vocale cu profesori şi învăţători, care se deplasau in centre de desfăşurare la anumite concursuri, smulgând diplome fruntaşe în toate domeniile. Aşa se desfăşura învăţământul în Casa de copii.

În care şcoală din România mai existau atâtea posibilităţi de educaţie? De la copilul mic şi până la adolescentul (asistat), care vara se întorcea de la şcolile din ţară şi îşi petrecea vacanţa în Casă, creindu-i-se condiţii familiale de către personalul administrativ. Aici nu numai că erau educaţi cum să-şi petreacă timpul liber constructiv, dar aveau prieteni din rândul personalului, iar mai tarziu îşi întemeiau familii foarte reuşite.

Au curs lacrimi, am schimbat impresii, au reînviat amintiri.

BRAVO ORGANIZATORILOR! Cinste localnicilor care i-au adunat după 50 de ani întregindu-şi comuna cu marea familie a Casei de copii şcolari şi preşcolari din Prundu Bârgăului.

Mulţumim D-lui primar Ilie Avram precum şi consilierilor locali care au fost, cu sufletul şi inima, alături de invitaţi. Demn de apreciat este preotul Jauca Ioan, om de mare onoare pentru comuna Prundu Bârgăului, care prin rugaciune amintea de cei care astăzi nu mai sunt printre cei vii, dar amintirea lor va ramâne veşnică.Dumnezeu să-i odihnească şi nouă să ne dăruiască sănătate şi împliniri.

(Livia Blaga, învăţător- educator al Casei de copii, timp de 2 ani, unde m-am format ca dascăl, iar amintirile frumoase m-au marcat pentru întreaga viaţă.)

Comentarii

01/03/11 11:08
Vizitator

sant fiul unei doamne care a crescut la casa de copii in prundu bargaului... Doamna sa numit atunci Gogancea Elena, din pacate ea nu mai este printre noi.
caut un profesor din perioada respectiva cu care sa inteles ea foarte bine... oricine poate da o relatie ,il rog sa lase un mesaj aici ...

14/02/11 11:34
eleonora

Decateori am ocazia sa intru pe internet ,nu pot sa ma abtin sa nu vizitez portalul a 50 de ani de la infintarea Casei din Prundu.Acolo am lasat si eu un coment pentru toti cei care au crescut si educati,si bineinteles ca e vorba si despre mine dar rugamintea cea mare este ca as vrea tare mult sa iau contact cu iubitele mele surori,colegi.As fii extrem de incantata si bucuroasa o reintalnire cu ele.Da ca vrea sa ne intalnim sa lase o adresa sau un nr de telefon pentru a intra in contact cu mine. Multa sanatate si iubire la toti profesorii,educatorii si fratilor surorilor mele,va pup Eleleonora din GIURGIU.

17/09/10 19:55
Vizitator Marc...

ma numesc Marc Stefan am fost elév la casa din prund doesc sa sa corespondez cu fosti profesori si fosti colegi

01/05/10 00:36
eleonora ciurar

~"Salut !Mi'a facut o deosebita placere sa intru pe acest site si surpriza! Am ramas pur si simplu socata de intalnirea a celor 50 de ani de la infiintarea Casei de copii din Prundu .Imi pare rau k nu am luat si eu parte la aceastabucurie mai ales k si eu am crescut la casa de copii din Prundu si prima mea invatatoare a fost dna Voitecovici Viorica.Am fost prima data la prescolari si dupa acea la sc pana in clasa a 6 dupa acre am fost transferata la casa de copii din Nasaud unde mi'a fost directoare dna Avram Paraschiva.Va iubesc si multa sanatate sa aveti la toate familiie voastre."

08/02/10 04:25
Vizitator hawk

as vrea sa comunic cu cei care doresc.
am fost la casa intre 1960 si 1969.
scrieti-mi pe adresa [email protected]

06/05/13 06:47
George Coman

De mii de ori mi-au dat lacrimile aducindu-mi aminte de casa de copii din Prundu-Birgaului, in care timp de 7 ani mi-am petrecut viata acolo. Pentru mine au fost cei mai frumosi ani din viata mea. Cu toate ca nu am fost orfan si am fost singur la parinti, am ajuns la casa de copii. Singurul vis al meu e sa fac o casa de copii in jurul Clujului. Cu toate ca locuesc in America de 33 de ani nu e usor de a pune in practica un asemenea proect. Cine doreste sa ma contacteze poate sa imi scrie; [email protected]
Iubiti copii . Ei sunt urmasii nostrii care duc istoria neamului nostrum mai departe. Va multumesc frumos.

07/05/13 09:17
George Coman

Doamna profesoara de limba romana Sabina Gavrilutiu si baiatul cel mare al dinsei, Daniel Gavrilutiu, au scris o carte care se numeste; CLIPE de MARTURISIRE. A aparut in anul 2010 de sub tiparul editurii Mesagerul din BISTRITA. Eu am primit un exemplar in care sunt scrise multe lucruri despre casa de copii .Este si o fotografie in fata blocului scoala in care este doamna director Brisan Floarea, Sabina Gavrilutiu, doamna Avram si domnul prof. de desen Olteanu ,care sunt inconjurati de 30 de elevi si asistati. Fotografia ar fi din anul 71-72. Sigur ca este si o fotografie cu familia Gavrilutiu si cei doi baeti. Am vizitat pe dl.George Gavrilutiu in 93 si 98 la casa de copii din Beclean de mai multe ori. A fost un om de mare valoare. Am scris acestea in idea ca unora le va fi de folos si se vor bucura auzind ca sunt oameni care nu au uitat pe unde au trecut . Cu respect pentru voi toti care ati trecut prin Casa de copii din Prundu-Birgaului, B-N.

11/02/14 20:40
Varga Dezideriu

De cind am asteptat sa aflu ceva despre casa unde am crescut 7 ani.Si care ani? Primi 7ani care se spun ca sint de acasa! Nu va pot spune in cuvinte ce au insemnat pentru mine acesti 7 ani.Cine a crescut acolo ma poate intelege numai.Ma numesc Varga Dezideriu am fost in clasa d-nei invatatoare Voitecovici Viorica in ani 70-74.Daca cineva doreste poate sa ma contactezepe fb.sub numele de mai sus din localitatea Sighisoara jud Mures.Foarte mult mi-as dori sa regasesc macar citiva dintre colegi de clasa.Am fost in echipa de dansuri populare teatru si alte activitati.Colegi pe care mi amintesc,Stanciu Iosif,Cocos Elisabeta,Cikos Eva.Imi pare rau ca nu imi aduc aminte de mai multi.Poate pe aceasta cale sa mai iau legatura macar cu citiva

06/10/17 09:48
Ioan

Salut Marc Stefan. Poate ca ,,Pacala" porecla iti va aduce aminte de mine. Sau poate faptul ca sunt din Babutiu(Cluj) te va ajuta mai mult. E un prim pas spre revedere.

23/05/18 16:31
Alex Moldovan

Salutari

Am petrecut in Casa De Copii putin peste 4 ani.
Eram in ciclu 1 si in clasa IV; am avut o colega in clasa mea Cici si aici pe site este un mesaj de la Cecilia dace este aceasi persoana si este posibil te rog scrie-mi la <[email protected]>
De asemenea George Coman (your name is Gheorghe but since you live in the States you call yourself George but I still remember you write to me use the same email address) George I am going to tell you who I am if you write to me!

Cecilia V. mi-a placut mesajul tau.

Cecilia imi cer scuze anticipat daca am facut o greseala.

Tuturor celor ce vor citi mesajul meu si vor sa-mi scrie promit sa va raspund, salutari calduroase dintr-o tara calda.

Alex Moldovan

05/12/19 10:47
ȘTEFAN LUPEA

AM CRESCUT LA CASA DE COPII! Numele meu este Ștefan Lupea, fost aviator militar, astăzi pensionar! Un scurt preambul la o poveste:
Orfan de mamă, în toamna anului 1960 am devenit „copil” al Casei de Copii de la Sâncrai, de lângă Aiud. Am fost 49 de copii împărțiți în patru clase! L-am avut ca și învățător pe dl. ONIȘOR GHEORGHE (cu locuința în Sâncrai) iar pedagog-educator mi-a fost doamna ENACHE MARIA din Aiud. Din anul 1961 director al casei a fost dl. MORARU ?. Dintre colegi mi-l aduc aminte pe BUGLEA ALEXANDRU (născut în Copăceni-Turda) , pe Bejan și pe Maxim (din păcate nu-mi aduc aminte prenumele). 1n anul 1962 întreg efectivul de copii a fost mutat în alte locații (case de copii) majoritatea fiind mutați la Casa de Copii Școlari de la Prundu Bârgăului unde ne-a urmat și domnul Moraru, și de asemenea dl. CURTA - un mecanic deosebit, om bun la toate - care a devenit maistru la atelierele Casei! La Prundu Bârgăului mai era un copil din sat, CRĂCIUN COSTICĂ (Constantin), deja elev de liceu, cu care am călătorit de la Cluj la Bistrița la primul meu drum spre Prund. Am urmat clasele a V-a și a VI-a la Școala Generală a Casei, unde am avut-o dirigintă pe d-na DORA ?. În anul 1962 am fost trimis în familie, tata recăsătorindu-se. Am revenit la Casa de Copii Prundu Bârgăului în anul 1967, după promovarea în cl.a IX-a la Liceul Economic din Cluj, acum în calitate de „ASISTAT”, cum erau numiți elevii care terminaseră șapte sau opt clase la Școala Generală și au fost admiși la școli profesionale sau licee. De asemenea , „asistați” erau numiți și studenții aflați , pe timpul studiilor, în întreținerea Casei! După absolvirea liceului, în 1970, au încetat raporturile mele cu Casa de Copii! Vreau să specific că cei mai frumoși, cei mai deosebiți și instructivi ani ai formării mele ca adolescent și adult au fost anii petrecuți la Casa de Copii, fiind îndrumat și ajutat în devenirea mea ca om de niște oameni absolut extraordinari și dedicați profesiei și având vocația de EDUCATORI! Le sunt profund recunoscător și le port o vie amintire și un respect deosebit! Regret profund că nu am avut cunoștință despre aniversarea celor 50 de ani de la înființare, unde aș fi participat cu mult dragi și cu bucuria revederii acelor oameni deosebiți și a colegilor de generație. Cu totul întâmplător am accesat acest material și așa am avut ocazia să scriu câteva cuvinte. Sunt căsătorit din anul 1970 cu o fost colegă de la Casă, Maria Taloș, care a activat timp de doi ani (1969-1971) ca educator la clasele copiilor din ciclul primar. Acum suntem stabiliți la Timișoara , pensionari, și ne-am bucura să avem ocazia de a lua legătura cu foști colegi sau foști educatori! Adresa mea de email este [email protected]. Îi salut cu respect pe toți cei care și-au lăsat o mică „amintire” în comentariile de pe această pagină! Multă sănătate tuturor celor care au muncit, crescut sau trăit la casa de copii! Ștefan

11/06/20 13:18
George Coman

Da Alex Moldovan iti scriu dar nu se trimite mesajul findca Emailul nu este recunoscut sau nu mai este in functie. Al meu este poti sa-mi scrii. Astept !

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5