Absolvenţii liceelor nr. 1 şi nr. 2 Năsăud, promoţie 1964, la 50 de ani de la absolvire!

George Coşbuc, „Ah! E mult de-atunci! Cărarea-Netedă pe deal urca,-Dealul plin de flori era-Şi albastră zarea.-Azi poteca e urâtă,-Face cotituri în drum,-Dealul e cu spini acum,-Zarea mohorâtă.”
Sâmbătă 6 iunie, absolvenţii liceelor nr.1 şi nr. 2 din oraşul academicienilor, Năsăud, au salutat împreună, câţi au mai rămas, trecerea a 50 de ani de la absolvire. O jumătate de secol vremuit de atunci, timpul s-a furişat implacabil şi din adolescenţii plini de viaţă şi zâmbet de atunci am văzut doamne şi domni în plete de amintiri, cu o nostalgie a revendicărilor. Pe unii i-a ajutat norocul, adică li s-a întins o cursă, alţii s-au grăbit încet şi-n fine, alţii s-au înfăşurat în singurele lacrimi a căror amărăciune deplină nu cad pe pieptul nimănui şi pe care nimeni nu le şterge.
A fost o zi dulce de vară plecândă, parcă şi petalele de vânt mângâiau obrajii cu savoarea depărtărilor. La ora 10 dimineaţa, în faţa Catedralei Ortodoxe, foştii colegi se priveau cu duioşie însă şi cu o undă de mirare, unde sunt anii de altădată? În Biserică preoţii Lucian Grecu şi Florin Rusu au oficiat slujba parastasului pentru cei plecaţi acolo unde nu este durere, nici întristare nici suspin. Părintele Florin ne-a îndemnat să fim mai buni, trebuie să lăsăm ceva în urma noastră. L-a evocat pe colegul absolvenţilor, părintele Tomi, care a păstorit în această Biserică o viaţă de om şi în amintirea sa va fi făcută o lansare de carte la 21 noiembrie în prezenţa IPS Mitropolit Andrei. Da, aşa este părinte Florin, mai presus de socializare este comuniunea.
S-a plecat apoi la locaşurile liceelor, cei de la nr.1 s-au dus la clădirea Liceului George Coşbuc, ceilalţi, printre care şi eu, care mi-am urmat soţia, am plecat la clădirea Liceului nr.2-1930-astăzi Şcoala Generală Mihai Eminescu-1982- destinată iniţial a fi internatul Liceului Grăniceresc George Coşbuc. S-au făcut fotografii la intrare, apoi, în clasă, foştii elevi s-au aşezat cuminţi în bănci, însă, la catedră, nu s-a mai prezentat nici un pofesor, plecaseră toţi, până şi iubitul lor diriginte spiritual, prof. Ieremia Burcezan. Fiecare elev şi-a prezentat pricipalele clipe ale vieţii.
Grupurile reunite au mers apoi la splendidul complex muzeal unde colegul lor prof. Lucian Bichigian-Tulbure ne-a prezentat propria expoziţie de pictură. Am văzut aici o bună expoziţie de carte unde cărţile ASTREI erau la loc de cinste. S-a mers apoi la un restaurant.
La această întâlnire de suflet au venit colegi din toată ţara dar şi din Israel şi SUA. Trebuie remarcat că aproape toţi sunt intelectuali, cei mai mulţi profesori de matematică şi română. Evenimentul s-a bucurat şi de atenţia presei, au fost vreo şase ziarişti şi fotoreporteri, m-am întreţinut cordial cu Olga Lucuţa şi Radu Sârbu. Un cuvânt special şi pentru organizatori, profesorii Anuţa Vaida, Ioan Seni, Lucian Bichigean şi prof. univ. Ironim Marţian, cetăţean de onoare al Năsăudului, care a şi ţinut locul dirigintelui la catedră, la nr.2.
Am văzut la muzeu o lucrare monumentală, Monografia Năsăudului, volumele 1 şi 2, vor urma încă două volume, voi reveni într-un articol special. Printre autori, prof. Leon Mâti, prof. univ. Ironim Marţian, prof. Ioan Seni.
„Un lung tren ne pare viaţa,-Ne trezim în el mergând,-Fără să ne dăm noi seama,-Unde ne-am suit şi când.-Vine-odată însă vremea,-Să ne coborâm şi noi,-Ce n-am da atunci o clipă,-Să ne-ntoarcem înapoi?” Versuri la intrarea în Biserica de la Sadinca-Sibiu.
Ora 18, vremea despărţirii. Îmbrăţişări, sărutări, colţuri de lacrimi. Până la urmă şi mâine este o zi!
......................
Citiţi ediţia print !