ADEVARUL DESPRE CRESTEREA PENSIILOR

Prin OUG 100/2008 pentru înlăturarea unor discriminări, se acorda fiecărui an de spor, un procent de 50% pentru gr. I si 25 %pentru gr. II. În octombrie 2008 a apărut legea 218 care acorda sporul pentru fiecare an lucrat. Aceste legi au fost date sub guvernarea TĂRICEANU. Guvernul Boc, după instalare, a procedat la amânarea aplicării acestei legi până în 2010. Acuma, prin aplicarea legii 263/ 2010, guvernul Boc introduce un drept acordat de Guvernul liberal, dar după o amânare de DOI ANI şi fără a da retroactiv nimic. După doi ani, inflaţia a crescut de la 6,3 %, în anul 2008, la 7,97% în anul 2010, iar preţurile au atins o creştere de peste 40 %.

Ar trebui amintit şi faptul că, pentru pensionarii grupelorI şi II de muncă, starea de sănătate este destul de precară şi reflectă condiţiile dificile de muncă. Pentru mulţi dintre ei, orizontul de aşteptare de doi ani a fost prea lung şi nu au mai ajuns la «fericirea» de azi, stingându-se cu speranţa că va fi bine. Mai trebuie amintit că pensionarii au avut surpriza de a da cu capul şi de OUG 107/2010 pentru completarea legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Cei care au pensii mai mari de 740 lei, plătesc 5,5 % pentru CAS. Mulţi au avut surpriza să constate că procentul a fost calculate la toată suma şi nu numai la ce depăşeşte suma de 740 lei. Pensionarii sunt ca în bancul cu Ivan Ivanovici din Erevan, când, de fapt, nu i s-a dat o Volgă, ci i s-a confiscat bicicleta.

O reformă în modul de comunicare cu cei pe care îi reprezintă, nu ar strica politicienilor. Ar trebui să avem o etică a comunicării şi să nu minţim nişte bătrâni bolnavi. Dar, ce să faci, că şi lor le place să fie minţiţi şi adevarul îi supără. Atunci intervine legea cererii şi a ofertei. Standardul de comunicare şi etica acesteia trebuie să le introducă ”domnii”, pentru că şi-au asumat responsabilitatea conducerii. Dar ei, în locul unei comunicări sincere, corecte, şi-au angajat firme de ”relaţii publice“ cu care să mintă mai frumos cetăţenii. Cred că ar fi mai bine dacă, cu banii cu care plătesc specialiştii în relaţii publice, ar plăti oameni din mediul academic să le ofere soluţii pentru deciziile politice.

Un sincer şi laconic multumesc, pentru pensionari, ar fi fost mai primit de cei în viaţă şi de Dumnezeu, pentru cei care nu mai sunt.

Col. (Rez.) Ioan Gaftone