Alexandru Gavrilaş: Sper să reintrăm cât se poate de repede într-un normal. Vrem să transformăm Casa săsească de la Livezile într-un veritabil muzeu

Rep.: - Judeţul nostru are poveşti pe care în ultimii ani le-aţi adus în actualitate. Şi mă gândesc la tradiţionala poveste a Crăciunului, care a avut un ecou extraordinar. Nu ştiu cum va fi în acest an, dar vom vedea până atunci.
În ultimii ani, muzeul are nu doar secţii cu obiecte foarte importante de vizitat, dar a şi devenit viu. Curtea era plină cu copii, erau foarte multe evenimente, mulţi tineri, iar aici aţi avut un rol foarte-foarte important. Ştiţi ce v-aţi fi dorit pentru muzeu dacă nu era această pandemie. În actualele condiţii, ce vă doriţi pentru muzeu?
Alexandru Gavrilaş, managerul Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud: - La nivel de Bistriţa, sigur că muzeul, din cadrul Complexului Muzeal, arată într-o oarecare măsură convenabil şi care se poate păstra încă câţiva ani. Dar din alt punct de vedere, mi-aş dori să dezvolt un spaţiu de depozitare, dar acest lucru nu se poate realiza în cadrul incintei, trebuie făcut în altă parte. Iar acest spaţiu de depozitare, respectând normele europene, este foarte greu de realizat în nişte spaţii deja funcţionale, cu date istorice şi care nu pot fi modificate, conform legislaţiei în vigoare. Aşa că sper ca, într-un viitor poate mai îndepărtat, acest lucru trebuie să se întâmple şi la Bistriţa. Anul trecut am elaborat un studiu DALI pentru reabilitarea şi schimbarea completă, într-o formă sau alta, a muzeului de la Livezile. Pentru că este următorul muzeu care este aproape de oraş. Este un muzeu care, încet-încet, a devenit unul identitar pentru saşii care au locuit şi care mai sunt pe aceste meleaguri. Ne dorim să facem ceva mai mult decât ceea ce este acolo. Pe lângă o reabilitare clasică, https://rasunetul.ro/la-beclean-incep-lucrarile-de-modernizare-strazilor.... Zona care era de uz gospodăresc, acele şuri şi grajduri enorme care sunt în spate şi care sunt mult mai mari decât încăperile proprii ale casei, ne-am dori să primească acele destinaţii, dar pentru a îndeplini această condiţie avem nevoie şi de o construcţie, credem noi cu 5-6 pavilioane în partea din spate, cu un anumit traseu. De asemenea, am dori să punem în valoare podul, extrem de înalt şi extrem de frumos, care la această oră nu este funcţional, având doar rol de protecţie, de acoperiş, de şarpantă, care protejează lucrurile. Din păcate, pandemia ne-a dat şi acest proiect peste cap, la această oră, la toate ministerele, lucrurile s-au reorientat spre salvare, spre sănătate, spre spitale. Aşteptăm să se aşeze toate lucrurile în matca lor normală şi să vedem pe ce axă sau pe ce palier am putea să depunem, pentru fonduri guvernamentale sau europene, pentru a atinge şi acest obiectiv.
Un alt obiectiv pe care-l aveam în vedere şi care a fost cumva în faza de iniţiere, în derulare, a fost deschiderea, la Peştera Tăuşoarelor a unei intrări sau ieşiri de rezervă, în sensul de a doua intrare. Din studiile colegului meu, părintele Crin Triandafil Theodorescu şi a celor de la „Emil Racoviţă”, acea sală numită „Sala Muntelui” s-ar afla cam la 6 m de suprafaţa solului. Astfel că acolo am putea construi un sas, o ieşire cam în genul celor de la mină, cu uşi portabile, care se închid şi se deschid, şi care ne-ar permite, pentru sala respectivă, accesul turiştilor. Acolo am putea face o sală expoziţională. „Sala Muntelui” este o sală enormă, care are în mijlocul ei o îngrămădire de roci care, la rândul ei, ar putea fi gândită, în această formă, dezvoltând cumva turistic zona. La această oră, Peştera Tăuşoarelor nu poate fi vizitată decât prin turism speologic specific, cu restricţiile impuse de aria protejată.
Acestea erau proiectele pe termen scurt, care trebuiau făcute în doi-trei ani. Anul trecut, ministerul ne-a luat din administrare Peştera, aşa că după ce am prin în buget banii pentru studiul DALI, câteva luni nu am avut în administrare această peştere, nu am fost eligibili pentru decontarea financiară, neavând vreo formă de proprietate sau de administrare. Am aşteptat să se reglementeze lucrurile, s-au reglementat, suntem din nou administratori, doar că nu mai avem în acest an banii. Aceşti bani au fost mutaţi pentru casa de la Livezile. Sperăm ca undeva la sfârşitul anului să facem demersurile necesare pentru peşteră. Din păcate pandemia ne-a dat cu totul peste cap programele pe care le aveam şi pe care le-am gândit pentru dezvoltare. Acum aşteptăm să vedem ce se întâmplă pentru a putea să pornim de undeva. Eu sper să reintrăm cât se poate de repede într-un normal şi firesc. Viaţa merge înainte, trebuie să ne adaptăm, trebuie să fim încrezători. Doamne ajută să fie bine.