Alexandru Husar – un reper al spiritualităţii române contemporane

De la Iaşi ne-a parvenit zguduitoarea veste a dispariţiei dintre noi a prestigiosului profesor universitar doctor Alexandru Husar. Autor al unei vaste opere istorico-filozofice şi filologice, estetician, critic, istoric şi teoretician literar, poet, Alexandru Husar s-a dovedit a fi un spirit enciclopedic din familia lui Haşdeu şi Nicolae Iorga, care s-a impus în timp ca un gânditor v venerabil cu largi şi profunde orizonturi culturale.

Originar din Ilva Mare, judeţul Bistriţa-Năsăud, Al. Husar s-a născut în aprilie 1920, într-o familie de ceferişti. Urmează Şcoala primară în localităţile Valea Mare (com. Şanţ) şi Anieş (com. Maieru) şi, remarcat la învăţătură, este îndreptat spre şcoli mai înalte, înscriindu-se sub numele de Miciu, la Liceul Grăniceresc „George Coşbuc” din Năsăud. În al doilea an şcolar apare în cataloage cu patronimicul Husar. Este premiant pe tot parcursul liceului şi obţine diploma de bacalaureat în 1939.

Începe să scrie din anii adolescenţei şi, în clasa a VI-a de liceu în revista „Răboj Năsăudean” publică poezii, proză şi eseu. În 1939 ajunge în comitetul de conducere al revistei şi, în afară de creaţii literare, începe să adune încă din această perioadă materiale documentare şi informative pentru viitoarele sale cărţi. Se înscrie la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti şi obţine licenţa în filozofie, în specialitatea estetică şi critică literară. Urmează în continuare Seminarul Pedagogic Universitar din Bucureşti, în perioada 1944-1945. Datorită evenimentelor petrecute în Ardealul de Nord, mai rămâne câtva timp în Capitală, până la definitivarea studiilor şi până la eliberarea pământului natal de sub ocupaţia hortistă. În toamna anului 1945 vine la Năsăud, însoţit de doi colegi de facultate, aromâni la origine, Teohar Mihadaş şi Ion Cutova, pe care-i sprijină să ocupe posturi de profesori de liceu. Timp de un an activează ca profesor la Liceul Mixt şi la Liceul de Fete din Năsăud. Se ocupă apoi, ca arhivist a arhivelor, a bibliotecii şi muzeului local din Năsăud, având o mare contribuţie la înfiinţarea Bibliotecii Documentare din Năsăud, devenită unitate a Filialei din Cluj a Academiei Române. După ce a lucrat un timp la Arhivele Statului din Cluj, este cooptat ca asistent la catedra profesorului universitar David Prodan de la Facultatea de Istorie din Cluj. În 1959 se transferă, în calitate de lector şi apoi conferenţiar al Facultăţii de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi. Urmează o strălucită carieră universitară în ţară, afirmându-se şi peste hotare, în calitate de profesor asociat la Universitatea „San Marcos” din Lima (Peru).

Doctor în filozofie cu teza „Metapoetica”, în 1972, ocupă în acelaşi an şi funcţia de preşedinte al Comitetului de Cultură şi Artă al judeţului Iaşi. Se pensionează în 1985.

A colaborat la „Curentul Literar”, „Convorbiri Literare”, „Tribuna”, „Revista Fundaţiilor Regale”, „Iaşul Literar”, „Viaţa Românească”, „Secolul 20”, „România Literară”, „Contemporanul”, „Manuscriptum”, „Cronica”, „Revista de Istorie şi Teorie Literară” etc.

În afară de această vastă activitate didactică, ştiinţifică şi literară, are şi lucrări ample de deschidere cu privire la fixarea transfrontalieră a cultură române: „Ideea Europeană sau Noi şi Europa” (Iaşi – Chişinău) 1993, precum şi „Avem o misiune” (Bucureşti), 2004.

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România şi, pentru bogata şi prestigioasa sa activitate cultural-ştiinţifică, a obţinut Premiul „Bogdan Petriceicu Haşdeu” al Academiei Române; Premiul „Revistei V”, Premiul Filialei din Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România.

Opera

A debutat cu „Note de călătorie” în „Anuarul” Liceului „George Coşbuc” din Năsăud (1935+1936). Editorial a debutat cu volumul „Dincolo de ruine” (1959). A publicat în volume, studii, eseuri şi istorie literară („Întoarcerea la literatură”, „Ars longa”, „Metapoetica”, „Izvoarele artei”, „Pro Eminescu”, „Printre contemporani”). Se impune şi în memorialistică prin volumele: „Periplu prin memorie” şi „Cetăţi pe Nistru”. Ca istoric, lucrarea care-l reprezintă este „Lecţiile istoriei” iar ca polemist, studiul „Anti-Gog”, replică la „Gog” de G. Papini. Publică şi studii cu privire la vechile noastre tradiţii şi la circuitul acestora în cultura universală: „Mioriţa”, precum şi „Tradiţii naţionale în estetica şi filozofia artei”. Semnează şi studii de filozofie: „Metapoetica, Prolegimene” şi „Lucian Blaga, între amintire şi actualitate”. Ca poet, a publicat volumele de versuri: „Poeme de odinioară” şi „Irenikon”.

Depozitar al unei imense erudiţii, filozof, filolog, estet, literat de proporţii, istoric pasionat, analist politic, sociolog, pedagog şi poet, Alexandru Husar a rămas în conştiinţa contemporanilor şi prin fierbintele său patriotism, convins de misiunea istorică a României în marea familie a ţărilor europene, de menţinere a unui echilibru geo-strategic, în acest spaţiu carpato-danubiano-pontic, veche vatră de cultură şi civilizaţie cu menirea istorică de a asigura pacea şi stabilitatea în Balcani. Prin opera sa de o mare diversitate tematică şi ideatică, Al. Husar s-a impus şi a rămas un remarcabil reper al spiritualităţii noastre româneşti.