A MAI CĂZUT O STEA…?

Când eram copil şi mergeam noaptea pe câmp sau prin sat, cu mama sau cu tata, şi cerul înstelat al nopţii era brăzdat de un meteorit în cădere spre Terra, mama ori tata îmi spuneau: „A căzut o stea. Înseamnă că a mai murit un om.”

Nu ştiu dacă în noaptea de 17 mai 2009 deasupra municipiului Iaşi sau a comunei Ilva Mare o fi căzut vreo „stea”, însă am aflat cu durere şi surprindere că Profesorul Universitar Doctor Alexandru Husar a trecut în eternitate. Vestea m-a şocat, mai ales că în urmă cu câteva săptămâni mi-a trimis o carte cu autograf, ca de obicei în ultimii treizeci de ani. N-am apucat nici măcar să-i mulţumesc, cum făceam de fiecare dată, şi nici n-am apucat să-i citesc cartea intitulată „Studii de estetică istoria şi teoria artei” pentru a-i face o recenzie, cum am mai făcut pentru multe cărţi ale Domniei Sale. Credeam că am timp pentru „Zilele Năsăudului”. Pentru distinsul universitar ieşean, format şi plecat de pe plaiurile năsăudene, timpul n-a mai avut răbdare. Moartea nemiloasă l-a rupt dintre cărţi, de la masa de lucru, de unde da „viaţă copiilor Domniei Sale”, cum şi-a numit odată cărţile, singurii urmaşi investiţi cu nemurire.

Poate să fi căzut vreo stea la Ilva Mare, unde s-a născut la 26 aprilie 1920 sau în Iaşi, unde a cunoscut mărirea şi gloria, şi unde s-a afirmat ca unul dintre cei mai valoroşi dascăli ai prestigioasei universităţi care poartă numele domnitorului unirii mici, I. Al. Cuza, dar steaua profesorului Alexandru Husar n-a căzut fiindcă prin opera Domniei Sale, care însumează multe mii de pagini: peste 22 de volume, numeroase cursuri universitare, 65 studii în volume diferite, multe lucrări traduse în limbile maghiară, franceză, germană, engleză şi spaniolă, peste 300 de studii şi articole publicate în diferite periodice, 65 traduceri din diferite literaturi străine, numeroase referinţe critice, peste 140 studii, eseuri şi recenzii, 15 interviuri, 16 înregistrări audio, 4 înregistrări video, nenumărate scrisori, care au rămas de la Domnia Sa, şi-a câştigat un loc de seamă în rândul criticilor şi istoricilor literari, în rândul eseiştilor şi în rândul filosofilor culturii. Steaua profesorului şi a OMULUI Alexandru Husar va străluci în locul ei de sus, prin vastitatea operei şi prin omenia lăsată în memoria celor care l-au cunoscut şi i-au audiat prelegerile universitare, în memoria celor care i-au citit cărţile, eseurile şi articolele.

S-a afirmat încă de pe băncile Liceului Grăniceresc „George Coşbuc” din Năsăud, al cărui strălucit elev a fost. Aici şi-a făcut şi ucenicia literară şi culturală. În 1937 ocupa funcţia de secretar, în 1938 de vicepreşedinte iar în 1939 de preşedinte al Societăţii de lectură „Virtus Romana Rediviva” a elevilor liceului.. Era şi preşedinte al Asociaţiei „Prietenii ştiinţei”, precum şi membru al Societăţii elevilor greco-catolici „Congregaţia Mariană”. În toate aceste societăţi elevul Alexandru Husar a prezentat comunicări.

Studiile universitare le-a făcut la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti, în perioada în perioada 1939-1945. Şi în această perioadă a colaborat cu poezie, eseuri şi traduceri la publicaţiile: Decalogul, Meşterul Manole, Curierul literar, Albatros, Pagini literare, Revista Fundaţiilor Regale, Pământul Românesc, Voinţa Transilvaniei, Vestul (Timişoara) ş.a.

După absolvirea studiilor universitare se întoarce la Năsăud angajându-se ca profesor de Literatură Română şi Filozofie la Liceul „George Coşbuc”. Se interesează în paralel şi de soarta bibliotecilor şi a Muzeului din localitate, reuşind să salveze de la „epurare” multe mii de volume din biblioteca profesorilor şi elevilor de la liceu, pe care reuşeşte să le transfere în fondul viitoarei Biblioteci Documentare a Academiei Române. Din 1946 activează exclusiv ca angajat al Arhivelor Statului, pe această linie fiind transferat, patru ani mai târziu, la Cluj, unde între anii 1946-1948 a urmat cursurile în vederea obţinerii titlului de doctor în filosofia culturii şi estetică, la Lucian Blaga şi Liviu Rusu.

După o scurtă perioadă (1951-1959), în care lucrează în cadrul Catedrei de Istoria Filosofiei şi apoi la Catedra de Istoria României din cadrul Universităţii „Victor Babeş”, pleacă la Iaşi unde, până la pensionare şi-a afirmat întreaga forţă a talentului şi erudiţiei în cursurile şi cărţile Domniei Sale, slujind cu pasiune şi devotament Universitatea „Al. I. Cuza”.

Principalele cărţi ale profesorului, esteticianului şi filosofului Alexandru Husar sunt: Dincolo de ruine…Cetăţi medievale, Întoarcerea la literatură. Printre clasici, Ars longa. Probleme fundamentale ale artei, Metapoetica. Prolegomene, Izvoarele artei: Ad fontes, Ideea europeană sau Noi şi Europa, Lecţiile istoriei: O, tempora, Anti-Gog, Cetăţi de pe Nistru, Studii de estetică istoria şi teoria artei ş.a.

Izvoarele operei Domniei Sale au fost adunate ca apele unor râuri şi s-au revărsat în impresionantul fluviu al OPEREI OMNIA în cursul deplasărilor, de-a lungul anilor, pentru stagii de documentare şi schimburi de experienţă ori pentru conferinţe şi comunicări la Moscova, Sankt Petrersburg şi în alte oraşe ale Rusiei, la Roma, Veneţia, Florenţa, Neapole şi în alte localităţi italiene, la Munchen, Heidelberg, Tubinghen, Darmstadt, Freiburg, Stutgard, Aachen, Koln şi în alte centre culturale din Germania, la Viena, la Dubrovnic, la Lublin şi Cracovia, în Polonia, în Bulgaria, Turcia, Cehoslovacia, Peru, Ungaria, iar începând cu 1990, în Republica Moldova. La toate acestea se adaugă mii şi mii de ore petrecute la masa de scris, în biblioteci şi amfiteatre.

Pentru îndelungata şi prodigioasa activitate desfăşurată a fost lăudat, apreciat , admirat şi premiat. Un singur titlu i-a fost refuzat, cel de membru al Academiei Române, pe care îl merita cu prisosinţă, după opinia noastră şi a multora dintre cei care l-au cunoscut.

Profesorul Alexandru Husar a fost un prieten al Năsăudului al cărui Cetăţean de Onoare este şi unde a venit cu plăcere, cât timp sănătatea şi timpul i-au permis, încântându-ne cu doctele, eruditele şi înflăcăratele prelegeri ale Domniei Sale. A fost un colaborator de vază şi de marcă al revistei noastre „Tribuna ideilor”. Dar…într-o frumoasă zi de mai s-a dus, pe neaşteptate, să se odihnească puţin în cimitirul Eternitatea, lăsându-şi poate ultima carte neterminată. Această ultimă carte nu v-a mai sosi pe adresa prietenilor din Năsăud…

Noi, cei care l-am cunoscut, l-am preţuit ca pe un dascăl şi magister îi spunem un creştinesc DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ şi un străbun SIS TERRA LEVIS !

Ion LĂPUŞNEANU