Am reconstituit socăcitul la botez ! La Rodna, bucatele alese încununau petrecerea

Aducerea copilului de la botez presupune întâmpinarea întregului alai de către părinţi şi ceilalţi ai casei cu aruncarea unor boabe de grâu (ca la nuntă), ca copilul să aibă noroc de rodnicie în viaţă şi spor în toate. Tot punctual, pe treptele casei copilul era dat în braţele cuiva care nu avea copii, „ca să l învrednicească şi pe el Dumnezeu cu unul”. Cel care primea copilul, îi ura acestuia „să fie gospodar bun, domn ales şi de omenie”. Cea care primea copilul era socăciţa (bucătăreasa) care pregătise masa de botez. Moaşa îl prelua apoi şi îl aşeza pe o perniţă (în trecut, pe un pieptar de oaie), pe masă sau „undeva sus, să fie de cinste”. Masa care încheie întreg acest ceremonial mută accentele de pe gesturile rituale, pe veselia spontană, nelipsită, totuşi, de anume accente şi convenţii.
La Rodna, numărul participanţilor a crescut în ultimii ani de la 10 15 membri ai familiei lărgite, la 50 100, rude, prieteni, vecini. Bucatele tradiţionale erau aceleaşi cu cele de la nuntă, respectiv zama acră şi dulce, de găină, găluşte (sarmale) cu carne şi păsat (porumb măcinat mare, prin râjniţă), pancove, plăcinte cu brânză, iar ca băutură – nelipsita horincă, fiartă cu săcăré sau „verde”.
Acest moment culminează cu ospăţul, care are corespondenţe funcţionale în toate ceremonialurile de trecere (masa mare de nuntă, comândarea sau masa mare de după înmormântare); este momentul de consfinţire colectivă a „integrării”, implicând şi un efort al colectivităţii la această integrare, marcat prin darurile oferite de participanţi şi prin atmosfera de veselie menită să contribuie la refacerea echilibrului moral. Aceste petreceri sunt însoţite de un foarte bogat repertoriu de strigături specializate, majoritatea conţinând mesaje erotice sau aluzii obscene la adresa principalilor actori ai ceremonialului ( Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1976, pp. 178-179, cu citarea textului după S. Fl. Marian, op. cit., p. 242).
Masa presupune efortul material al colectivităţii pentru integrarea nou născutului, concretizat în daruri, care se înmânează (sau se promit) părinţilor cu urări de tipul:
Să ne trăiască finul, să crească mare, să fie sănătos, frumos, cuminte şi să vă bucuraţi de el!
Naşii promiteau, de obicei, finilor o oaie, un miel, un purcel, un viţel, unul doi stupi, câteva mierţe de grâu sau porumb. Oaspeţii care nu au avut o funcţie anume în ceremonial dăruiesc copilului materiale pentru hăinuţe sau bani, cu urări de tipul:
De la noi puţintel, de la Dumnezeu mai mult!
De la noi pocinog, de la Dumnezeu noroc!
Moaşa le urează naşilor:
Cum aţi ajuns de aţi botezat, aşa să ajungeţi să cununaţi!
Mama le mulţumeşte cumătrilor şi moaşei, precum şi celorlalţi oaspeţi, pentru ajutorul primit:
De unde v aţi cheltuit
Dumnezeu să vă împlinească însutit şi înmiit!
Să trăiţi,
Să sporiţi,
Tot din an în an,
Tot din fin în fin
Cum aţi ajuns să botezaţi
Aşa să ajungeţi să cununaţi!
Iar proaspeţii cumătrii răspund în cor:
Amin!... Amin!... Deie Dumnezeu!
Astăzi darurile se limitează la hăinuţe cumpărate sau, în cazuri mai speciale, bani.
După masă se şi joacă, de obicei (căci veselia e de bun augur pentru copil), unele familii mai înstărite angajând şi muzicanţi pentru masa de botez.
Părinţii răsplăteau strădania moaşei de coşarcă (care a dus lăuzei mâncare timp de şase zile), ca şi pe nănaşă (care a dus mâncarea doar o dată, după ce lăuza s a mai întremat) cu acelaşi cadou: „o cămeşă cusută, pânzături (= zadii, identice pentru femeile tinere – n.n.) şi o năframă de păr.” ( cf. Cultura tradițională imaterială românească din Bistrița-Năsăud, volumul I –Riturile de trecere, Vasile V. Filip și Menuț Maximinian, Editura Eikon).
“Socăciţele din Rodna sunt femei cu o bună pregătire în prepararea mâncărurilor la diferite ocazii. Ele se ocupă cu prepararea unor mâncăruri din produsele care au fost pregătite iniţial de alţi oameni sau cu unele alimente semipreparate şi unele sunt pregătite direct de socăciţe. În prima categorie intră carnea de porc sau de vită şi, eventual, de oaie, varza murată pentru găluşte, iar în a doua categorie intră găinile care se taie şi se jumulesc sub supravegherea bucătăresei, precum şi prăjiturile, cozonacii, colacii pentru nănaşi sau miritei, colăcuţii la mort pentru copii. Tot ele pregătesc jinarsul cu săcărea, de mult ori ajutate de unii bărbaţi pricepuţi în ale băuturii” ne declară prof. Liviu Păiuş.
În cadrul proiectului „Socăciţele – bucătăresele comunitare – păstrătoare, promotoare şi creatoare în artele culinare rurale tradiţionale”, derulat de Fundaţia „Progress” din Bistriţa, preşedinte Gheorghe Crişan, la Rodna, grupul de socăciţe a dezvăluit secretele pe care le deţin în arta culinară tradiţională la botez. Au fost alături de noi doamna preoteasă Vali Ganea -director adjunct la şcoala din Rodna, primarul Alexandru Năşcan şi părintele Lazar Nechita. Gazdă bună ne-a fost Frasina Sângeorzan, alături de socăciţele Mărioara Măricuţ şi Virginia Lipan.
Pe 13 martie, de la ora 13.00, la Căminul Cultural din Rebrişoara va avea loc gala socăciţelor de pe Valea Someşului, într-o competiţie cu bucate alese şi momente artistice inedite.