Amintiri care au început să vorbească. Întâmplări de la Canton: Concursul

   Nu-i greu să te întorci în trecutul tău. Mai dificil este uneori să precizezi cronologia evenimentelor la care ai participat. De aceea nu voi veni cu date exacte despre ceea ce voi relata mai departe.

   Țin minte, că într-o zi, în urmă cu vreo șaizeci de ani, când tata (preot în clandestinitate) era la muncă, la ștrec, iar mama era plecată la Bistrița după cumpărături, eu fiind atunci cel mai mare dintre copiii părinților mei pe care acești l-au lăsat acasă, răspundeam de cei patru membri ai familiei noastre, mai mici ca mine. Trebuia să le dau de mâncare și să am grijă să nu se întâmple ceva rău cu ei.

   Prima mea misiune de îndeplinit era să le pregătesc prânzul, să fierb ceaiul din flori de tei și să le prăjesc pâine pentru ,,dumicătură”, pentru felul de mâncare frecvent la noi acasă, la Cantonul CFR nr 41 din Chintelnic.

   Totul a decurs bine la început. Le-am turnat ceaiul în cești și le-am pus pe o farfurie bucățile de pâine prăjită. Fratele meu Vasile (Dumnezeu să-l odihnească!) a semnalat celorlalți că pâinea era mucegăită.  Cele două surori și cei doi frați mai mici au refuzat să își înmoaie pâinea în ceai. Mi s-au adresat repede și direct mie. Eu nu aveam altă pâine, iar posibilitatea de a o procura din altă parte nu exista. Nu știam ce să fac. Cercetam și eu pâinea și le dădeam  dreptate. Trebuia să găsesc totuși o soluție fiindcă, vorba poetului Lucian Blaga ,,jinduia” (poezia ,,Belșug”) la mâncare ,,guri sosite”, alungate de foame.

   O idee, aș zice acum, privind prin ,,ocheanul întors” al amintirilor, ,,genială”, m-a salvat. Le-am propus celor patru ,,guri” un concurs, o întrecere, cum m-a completat sora mea Iuliana. Cine mănâncă mai multă pâine prăjită primește mai multe boabe de fasole. Am tăiat feliile de pâine în bucăți cam de doi- trei centimetri pătrați și cel care își înmuia bucata de pâine primea o boabă de fasole. Miza concursului i-a antrenat pe frații și pe surorile mele și nimeni nu a mai pomenit că pâinea este mucigăită. Câștigătorul concursului a fost fratele meu Vasile, ca vârstă, cu un an mai mic ca mine. Ceilalți priveau cu puțină invidie grămăjoara de boabe de fasole adunată în fața lui. De data asta, jocul și copilăria, au biruit sărăcia.

   Când amintirile copilăriei mă cutreieră, acest concurs salvator pentru mine, mă face să surâd, dar și să zăvorăsc în mine o lacrimă pentru cei doi frați ai mei, plecați dintre noi.