Anastasia Dumitru

O apariţie absolut agreabilă care locuieşte în Constanţa şi este profesoară, a publicat 12 volume, unele de critică, altele de versuri, ori cărţi care se adresează copiilor. Amintesc aici „Meserii pentru copii” care conţine poezii, cântece, desene, rebusuri, se adresează celor cuprinşi cu vârste între 3-9 ani.

Cartea a apărut la Constanţa, 2010, Editura „Punct Ochit”. Este remarcabil faptul că îşi traduce singură cărţile în limba engleză, aşa a apărut volumul „English through games – Look! My best book!”, apărut la Constanţa, 2011, Editura Ex Ponto. Acest volum se adresează elevilor care pot descoperi frumuseţea limbii engleze învăţând prin jocuri: rebusuri, careuri, şiruri de cuvinte amestecate, prin imagini, poezii, ghicitori sau proverbe.

Cartea este captivantă şi a fost scrisă în colaborare cu elevii, chiar gândită de ei, elevi de liceu. O parte din elevi au schiţat şi desenele cuprinse în interiorul ei. Exerciţiile propuse reprezintă alternative la manual ori o completare asigurând progresul la clasă în studiu individual pentru consolidarea cunoştinţelor în limba engleză.

În volumul „Pledoarie pentru valori, revenirea în fire”, care cuprinde eseuri critice, precum şi articole „Anastasia Dumitru reuşeşte să structureze pe o ideea de actualitate, aceea a unităţii în diversitate sau a unităţii naţionale în universalitate. Într-un stil pasional, dar şi cu observaţii critice pertinente, autoarea pledează pentru dialogul deschis, fără complexe de inferioritate, al valorilor culturale româneşti cu cele europene. Un demers critic ce va interesa lectorul şi-l va incita la reflecţie asupra importanţei păstrării şi afirmării identitare culturale româneşti în contextul necesarei integrări europene” – Paul Dugneanu.

Un articol deosebit, cuprins în volumul de eseuri critice mi-a atras atenţia şi anume: „Limba noastră cea de toate zilele”, în care semnalează nenumărate probleme ce apar în învăţământ şi trage un semnal de alarmă asupra calităţii educaţiei, precum şi despre necesitatea unei reforme bine gândite.

Arată, pe de o parte migraţia de creiere şi de pe altă parte, abandonul şcolar şi se referă la promovarea non-valorilor şi a legilor care nu sunt respectate. Este vorba despre corectitudinea comunicării în limba română între profesor-elev, elev-elev, profesor-profesor.

… „În zilele noastre, limba populară suferă un proces de alterare, prin civilizaţie la ţară. Cântecele de mahala pătrund zilnic, grotesc, în albul imaculat al graiului nostru. Nimeni nu poate fixa mai cu succes limba, care curge ca o apă vie, decât scriitorul”. Aceste cuvinte aparţin lui V. Voiculescu.

Din păcate, limba noastră cea de toate zilele n-a scăpat de supliciul tranziţiei spre „nu-ştiu unde” sau „spre nu –ştiu-ce”, tranziţie care afectează toate domeniile.

Nu credeam că sărmana limbă română, venerată de scriitori, elogiată în nenumărate ode, va avea de suferit atât din cauza nepăsării noastre, cât mai ales din cauza unor greşeli care se strecoară chiar în dicţionare (Se referă la noul DOOM, ediţia a II-a revizuită şi adăugită, Universul Enciclopedic, Bucureşti, 2005).

„Ce surpriză oferă DOOM-ul, afară de preţul piperat? – mai cuprinde în plus, faţă de cel editat în 1982, încă 2500 de cuvinte. Cuvintele „noi” umbresc limba pe care Alexe Mateevici o descria: „Limba noastră-i o comoară…/ Un şirag de piatră rară”. Forma populară, de nereprodus la cuvântul excremente, a beli, matol etc., nu mai pot reprezenta o comoară!.... „Apoi ne mai supărăm pe elevii noştri care nu numai că vorbesc cum aud (că de citit…?) ci se trezesc scriind pe la examene într-o păsărească, ciripească de zile mari, spre deliciul unei mass-media care face un fenomen din perlele învăţăceilor”.

„Să vină onorabilii de la Academie, să le prezinte DOOM-ul în faţa clasei şi să pledeze pentru calitate în educaţie!”, „să le explice de ce se scrie nicio, niciun de ce începând cu noua ediţie a DOOM-ului, mâncăm şi lăstarii de la căpşune şi pomii de la cireşe. Ce să mai înţeleagă bietul elev când noi ca profesori nu ne dumirim. Ce ne facem cu inconsecvenţa, cu orbecăiala continuă unde ca forme corecte sunt date dublete: reanimă/reanimează, orbecăie/orbecăieşte? etc. Se impune o regulă clară privind despărţirea în silabe, rămânând dublete: i-nu-man/in-u-man, despărţire după pronunţare ori despărţirea după structură? Oare nu trebuie să se facă publice modificările limbii, să fie mai multe emisiuni care să anunţe noutăţile filologice?” Apropo, se apropie bacalaureatul…!

Educ. Marilena Toxin

Foto: Gh. Toxin