În apropierea zilei onomastice a unei şcoli

Cu scurgerea fiecărei zi, ne apropiem cu emoţii şi împliniri spre şcoala ce m-a format spre a fi părtaş la momentul aniversar – 150.
Zilele 3,4 şi 5 octombrie 2013 sunt aşteptate ca zile pline de recunoştinţă şi totodată de responsabilitate, ce îmi aduc mângâierea continuării misiunii în slujba promovării unor idealuri de a pune şcolii româneşti temelii mai trainice.
Avem la Năsăud un arbore secular, cu o rădăcină înfiptă adânc în sol şi o tulpină de esenţă tare, cu mii de ramuri încărcate de frunze. Un arbore care în pictură reprezintă fondul unui tablou şi ridică valoarea artistică a tabloului. În cazul nostru ridică valoarea oraşului şi a Ţării Năsăudului.
Acest arbore cu sute de ramificaţii şi mii de crenguţe este recunoscut ca un continuator prestigios al viguroaselor tradiţii realiste ale şcolii româneşti. Cei mai de seamă cărturari din ţară şi de peste hotare mărturisesc că s-au adăpostit în el, însuşindu-şi o bogată şi nuanţată gamă de mijloace expresive.
Aceeaşi sevă care este ştiinţa s-a extins peste tot, în ţată, intrând în fiecare mădular.
Convins de această realitate, ca fost elev a şcolii în vizor şi de cronicar al zilelor nostre voi demara o rubrică dedicată şcolii, scrisă din inimă, cu dăruire şi credinţă.
A scrie despre şcoala care te-a format este o slujire înălţătoare şi sublimă, ca dovadă în cărţile mele încadrate în ciclul „În vârful peniţei”, ce au ajuns la volumul XV, am aşezat şcoala la loc de cinste scriind peste 70 de articole cu aspecte din viaţa şi activitatea liceului năsăudean, cu deschidere şi ataşament la dimensiunea misiunii mele de slujitor al cuvântului. Nu doresc să mă laud, ci doar să aştern câteva idei realiste scrise de sciitorul clujean Iulian Patca: „Până la Ioan Mititean două opere monografice cu caracter de unicat s-au impus în conştiinţa publicului. Prima este „Cartea vieţii” scrisă de parohul comunei Şanţ, Pamfiliu Grapini, între ani 1903-1945, un jurnal însorit cu evenimente care i s-au părut demne de a fi consemnate la nivel personal, local, teritorial, naţional sau din lumea largă. A doua operă îi aparţine ţăranului Toader Hrib, din ţinului Sucevei care a scris în perioada interbelică o cronică de la Arbore, un amalgam de portrete, gânduri şi fapte mărunte din care se poate reconstitui azi viaţa satului bucovinean.
Din această stirpă rară a cărturarilor predestinaţi, fini şi exacţi observatori ai faptelor şi semnificaţiilor, face parte şi scriitorul năsăudean Ioan Mititean. El îşi poartă cu demnitate şi abstinaţie crucea luptând doar cu arma cuvântului şi animat de conştiinţa lui „scripta manent”.” Aceste cuvinte sunt scrise pe coperta volumului IV „În vârful peniţei” sintetizând misiuna mea scriitoricească.
M-am pregătit sufleteşte pentru ziua onomastică a şcolii cu câţiva ani în urmă, ca un discipol apropiat al dascălului de limba română de acum 60 de ani Octavian Ruleanu, de la care am deprins taina scrisului.
M-am gândit la acţiuni premergătoare evenimentului, având în vedere faptul că în zilele destinate sărbătoririi nu este timp pentru detalii şi poate se va trece cu uşurinţă peste unele fapte demne, cu caractere frumoase.

Una dintre acţiunile premergătoare zilei de naştere a şcolii s-a desfăşurat la 1 februarie 2013, în sala profesorală a liceului unde cei 60 de participanţi, scriitori, oameni de cultură din oraş şi de pe Valea Someşului au avut prilejul să facă cunoştiinţă cu dascălii ce au condus destinele şcolii pe perioada celor 150 de ani, dascăli ce au condus acest edificiu tainic şi au dat miilor de tineri foaia şi bagajul de drum pentru o călătorie în diversa lume a profesiunilor.
În acest cadru s-a prezentat cartea „Valori de altădată” unde am dedicat capitolul III de la pagina 211 la 300 acestor dascăli ce au condus şcoala prin succinte portrete de la Grigore Moisil la Dorel Coc.
Primul director, Grigore Moisil 1863-1868 în una din cuvântările sale(cum s-a scris în presa vremii) a spus: „La cârma liceului îmi doresc şi în viitor urmaşi vrednici şi demni, responsabili integrii, adversari hotărâţi ai corupţiei de orice fel şi sub orice formă, care să continue şi să desăvârşească ceea ce am început eu”.

Va urma

Ioan Mititean