Arborele genealogic terrian şi cosmic
În cele mai multe cărţi de cosmopoezie, proză SF, filosofie siderală – am dedicaţia – Familiei Cosmice şi Terestre! Cea Cosmică Galactică cu credinţă şi Reptiliană începe să iasă tot mai mult la Lumină din negura Timpurilor şi a Istoriilor Multiple ale Mutiversului. Noi, Oamenii sîntem Extratereştrii la origine, Cetăţeni ai Cosmosului!
Despre această Viaţă Terriană Reîncarnată vă pot da cîteva repere. Părinţii tereştrii, căci avem şi părinţi extratereştrii – sînt în această existenţă – Virgil Miloş, colonel de armată, fost aghiotant regal, cu studii de drept tatăl – un gentelmen sudist s-a născut în 19 februarie 1924 în oraşul Bolgrad din Basarabia, pasionat şi de viaţa extraterestră, de ştiinţă, de muzică clasică şi balet, avînd ca model pe mareşalul Ion Antonescu şi pe împăratul creator al UE-Napoleon Bonaparte. Studiile liceale în oraşul Giurgiu – de la Dunăre, apoi şcoala de ofiţeri la Bucureşti! Bunicii dinspre tată- Petre Miloş ofiţer în primul război mondial, aromân cu rădăcini în Bitolia, în Serbia, Macedonia şi Grecia şi Ecaterina Hodrea-Miloş casnică din Răşinarii –Sibiului, mama poetului Octavian Goga fiindu-i învăţătoare! Au locuit în Giurgiu pe str. T. Vladimirescu nr. 40.
Mama noastră Florina Miloş, născută Hopârcă în Bistriţa, în 18 iulie 1930, învăţătoare, absolventă a Liceului Pedagogic din Năsăud! Părinţii ei, cu origini cehe-Ioan Hopârcă şi Maria –născută Vermeşan, ţărani chiaburi din Bistriţa, de pe Burici-Dealul Cetăţii! Străbunicii dinspre mamă au fost juzi la Primăria Bistriţa. Şi ea pasionată de ştiinţă –muzică, arte!
Familia Miloş din România, de la Bistriţa are 2 băieţi – Alexandru Cristian, scriitor şi filosof, membru al USR, cu 25 cărţi publicate fondatorul unui nou curent COSMOARTA în ştiinţele artei româneşti şi universale, cărţile sale circulînd în 30 de ţări şi Eugen –patron comerciant cu talent în sculptură, căsătorit cu Maria Petrina, laborant chimist, avînd un fiu la Cluj-Adrian Miloş, masterand la Paris în ştiinţele juridice! Locuim în Bistriţa str. I. Slavici, nr. 24.
Recunoştinţa pentru educaţia şi viaţa dată de părinţii noştrii, în cazul nostru se reflectă şi prin urmaşi, dar şi prin consemnarea numelui lor în cărţile şi dicţionarele de literatură română unde ne este menţionată activitatea şi opera artistică
E şi acesta un gest modest, terestru de mulţumire şi recunoştiinţă pentru generozitatea devotamentul, milostenia şi sacrificiul lor pămîntesc. O familie de intelectuali şi patrioţi români, de Cetăţeni ai Cosmosului!
Acest gând ce nu vrea să fie decît un act de recunoştinţă în faţa amintirii şi memoriei lor – l-aş continua cu un poem pentru toţi părinţii şi copii lumii:
Părinţii
Cînd părinţii îţi mor
Te simţi frunză de vînt
Ori un soare ciudat
Îngropat în pămînt.
Să fii ziuă încerci
Să te mişti printre vii
Înnodînd vechi poteci
Din căpşuni aurii
Te cobori dintr-un vis
Ce nu-i încă sfîrşit
Luminînd drum şi pod
Ca un vers într-un mit
Cînd părinţii îţi mor
Te întorci în Cuvînt
Cel dintîi şi te legi
Să-l urmezi rămânând
Pînă cînd nu pot ştii
Pînă cînd naşte-o stea
Şi atunci pleci şi tu
La părinţii din ea.
Flori albastre îţi iei
Şi veşmîntul lor alb
Din lumină să fii
Să te-aştepte în prag.
Venind tînăr ca ei
Într-un cer minunat
Ascultînd iar poveşti
Cu-un Înalt Împărat!
Amintirea crescînd
Ca o pîine în cuptor
Punînd sfinţii părinţi
În altare de dor.
Uzi copacul lor blînd
Le aşterni seara cină
Aşteptînd aşteptînd
Sigur fiind c-au să vină
Dai grăunţe la pui
Aduci apă în casă
Ceasul ce l-ai pierdut
Sună-n geam nu te lasă
Unde eşti? Cine eşti?
Sună iar întrebarea
Cînd părinţii îţi mor
E-aprinsă-larg, marea.
Şi îi vezi cald catarg
Ducînd păsări, departe,
Îi tot strigi şi îi strigi
Să mai iasă din moarte!
Învierea e-n ea
Învierea şi Viaţa ,
Şi aşa stînd de veghe
Vine-n nori, dimineaţa
Îi îngropi şi-i dezgropi
Dintr-o Cruce, Etern,
Şi desparţi ca din somn
Raiul viu de Infern.
Mamă, tată pe rînd
Arde candela-n veci
Cu Cristos sus în gînd
Părinţii aşa ţi-i petreci!
Părinţii, Iubiri de Stele şi Chei,
Dumnezeu primind Dumnezei!
Adaugă comentariu nou