Artroza – o problemă de sezon

Persoanele suferind de artroză, indiferent de localizarea acesteia, se plâng mai frecvent de dureri în sezonul rece, întrucât artroza este o suferinţă meteorosensibilă, aceasta însemnând că variaţiile meteorologice, mai ales scăderea temperaturii, vremea umedă şi înnorată pot accentua durerile de încheieturi.

Boala artrozică este cea mai frecventă suferinţă reumatică, incidenţa ei crescând odată cu vârsta, maximum fiind între 55 şi 75 de ani. În majoritatea cazurilor nu are o cauză cunoscută, dar se consideră că intervin: vârsta, predispoziţia genetică, anomalii de statică şi dinamică, suprasolicitări articulare repetate, traumatisme, intervenţii chirurgicale ortopedice, modificări ale cartilajului articular având diverse cauze (boli metabolice, artropatii inflamatorii). Principala structură dintr-o articulaţie afectată de procesul artrozic este cartilajul articular care progresiv se “subţiază”, pe alocuri lăsând dezgolit osul de dedesubt. În contrast cu cartilajul, osul de la marginile suprafeţelor articulare proliferează, formând “pinteni” (osteofite). În final, modificările produse în articulaţie duc la îngustarea spaţiului articular şi apariţia de deformări.

O persoană cu artroză se plânge mai ales de dureri în una, două, sau mai multe încheieturi. Durerile sunt prezente mai ales după suprasolicitare articulară şi se pot reduce prin repausul articular, însă pe măsură ce boala progresează, durerile por fi prezente şi în repaus. Pe lângă dureri, pacientul artrozic relatează şi o “înţepeneală” articulară, o reluare mai greoaie a mişcării în încheietura afectată, după repaus, mai ales după repausul nocturn. Mişcările pot fi limitate, încheieturile pot fi deformate, mărite în volum, iar în cazul artrozelor membrelor inferioare adesea este afectat mersul.

Procesul artrozic interesează cel mai frecvent articulaţiile intervertebrale ale coloanei, şoldurile, genunchii, încheieturile degetelor mâinilor.

Nu există analize de laborator care să stabilească diagnosticul de artroză. În schimb, radiografia articulară are cea mai mare importanţă pentru diagnostic.

Tratamentul bolii artrozice urmăreşte atenuarea durerii, creşterea mobilităţii articulare şi încetinirea progresiei bolii. Principalele măsuri ce pot fi luate la bolnavi sunt: evitarea frigului şi umezelii, îmbrăcăminte şi încălţăminte călduroase în sezonul rece, menţinerea unei temperaturi de 22-24 grade Celsius în locuinţă, căldura locală, dieta echilibrată, reducerea greutăţii – în cazul persoanelor obeze, corecţia solicitărilor articulare nefiziologice şi mai ales exerciţiile fizice. Medicamentele vizează îndepărtarea durerii, reducerea inflamaţiei, refacerea cartilajului. De folos sunt şi procedurile fizice, mai ales folosirea căldurii sub diferite forme. Tratamentul întârzie progresia bolii, în absenţa lui, evoluţia şi progresia fiind imprevizibile.

Dr. Mureşan Liana

medic primar reumatolog