Așa a fost atunci, romanul Elenei Rusu

După luni bune de stat la coadă în biblioteca personală, iată că am reușit să parcurg drumul povestirii doamnei Elena Rusu, care a scos în față o dăscăliță de excepție, IOANA, eroina romanului de față, ce a trăit într-o lume presărată cu năzbâtii, bucurii și supărări, cu chipuri dragi și întâmplări memorabile. Prin acest roman, ce a apărut ca o sărbătoare a sufletului, autoarea Elena Rusu, coborâtoare de pe Valea Someșului, cu ani mulți pe drumul educației în satul de peste Muncel, satul renumitului academician Iulian Marțian, a intrat cu succes în rândul autorilor de cărți, a romancierilor.

Autoarea jalonează drumul vieții unei tinere dăscăliță, pregătind-o mereu pentru bătălia cu sine printr-o diversitate a opiniilor și mesaje transmise din adâncul ființei sale, aducând un minunat tribut iubirii, unind visul cu viața care chiar dacă nu e împachetată și cu fundă, continuă totuși să fie un cadou dat de Mântuitor.

În cele aproape 500 de pagini, Elena promovează un umanism activ prin fapte demne de laudă, judecăți de valoare, cultul prieteniei, a dragostei și măiestria de a reproduce cuvintele așa cum se rostesc în mediul sătesc, dând viață satului, acel loc minunat înzestrat cu setea de viață, cu oameni  înfrățiți cu crucea, cu munții și cu codrii.

Cartea reprezintă rodul unei munci de ani de zile, cu multe cuvinte de învățătură preluate din știința educației, o istorie autentică a școlii și educatorilor, o concluzie a multor dintre acțiunile dascălilor de ieri pe linie socială, cultural-obștească, de propagandă, alfabetizare, recensământ, muncă de teren pentru cooperativizare adică mereu de a aduce ceva nou în satul unde lucrezi, o monografie a satului, a școlii, valorificarea tradițiilor locului, prin acțiuni de mare amploare, atragerea tinerilor din sat  în diverse echipe artistice , descoperirea de noi talente artistice. A aduce în actualitate valori de altădată. Ioana pe toate le-a făcut cu mult drag. A îndrăgit mult meseria aleasă, dovedind vigoare și optimism, aducând un mare tribut iubirii, retrăind ceva ce a crescut în sine iubirea, prietenia, sinceritatea și spiritul de comunicare cu elevii, cu colegii, părinții și sătenii. A redat întâmplări ce i-au deschis calea spre mai multă autonomie și conștiință de sine. Adevărate sentimente care nu le-a obținut cu forța. Ele se află în sufletul ei în permanență și au o cauză, chiar dacă  uneori este ascunsă.

Cu multe emoții eroina cărții a reușit să înfrângă relele din lumea ei, negând unele din suferințele ce s-au năpustit asupra ei, așezând pe prim plan emoțiile și gândurile pozitive ce o  situează pe drumul fericirii cu cele trei elemente: plăcerea, integritatea și semnificația. Plăcerea, adică sentimentele pozitive  ce le-a avut, integritatea adică capacitatea de a interacționa  conform cerințelor ei, iar semnificația adică puterea de a da acțiunilor sale, adică muncii, un sens cât mai înalt.

Toți râvnim la fericire, spune autoarea, numai că fericirea e o pasăre rară, apare, poposește puțin, ca o iluzie - și zboară spre alte zări, fără s-o putem prinde. Se mai întoarce din când în când, dar numai acolo unde există iubire este fericire.

Cei doi tineri îndrăgostiți, protagoniști ai acestui roman - IOANA și CĂTĂLIN - au parte de multe obstacole pe care trebuie să le depășească până când dragostea lor se consfințește prin căsătorie. Cartea înfățișează parcursul tinerei familii care se realizează profesional prin muncă, luptă și dragoste.

Fericirea lor este zguduită de întâmplări neprevăzute, care provoacă multă durere și le zdruncină încrederea. Însă atunci când iubirea învinge, fericirea poposește din nou în familia lor. Iată cum relațiile de iubire generează stări de bine, ce duc spre cea mai mare biruință -FERICIREA.

     Ioan Mititean