Poezie și gastronomie cu doamna învățătoare Aurica Someșan din Posmuș

Doamna Aurica, dăscălița din Posmuș, își continuă activitatea educativă  chiar și după lăsarea la vatră, unindu-se spiritual cu literatura și gastronomia. Parcurge  două drumuri diverse, organizând cu pricepere activități cu rost și scop în mersul mai departe, înainte și în sus, spre a marca cultura română, luând cartea ca însoțire pe drumuri diferite, precum o carte de identitate.

Prin monografia satului și cele două cărți apărute în același an, respectiv 2023, la Editura Solon din Bistrița, „Poezii și rețete de la bunica” și „Oglinda cuvintelor”, a deschis larg porțile satului spre a pătrunde, expresiile frumoase și estetice, rețetele și citatele celebre, ce dau valoare estetică și definitorie sentimentelor umane.

Toate acestea înseamnă efort și aplauze din partea sătenilor, a cititorilor, a iubitorilor de frumos, dar mai ales, înseamnă dorința de a face ceva pentru ca identitatea noastră națională să rămână ce a fost mereu un îndemn, o sursă de inspirație și rostul scriitorului, acela de a face cât mai multă bucurie celorlalți,  pentru că orice bucurie făcută altuia se întoarce asupra ta, deci Dumnezeu nu rămâne dator niciodată și nimănui.

Autoarea de azi, emană prin creațiile sale fericirea (la pagina 26) ca cea mai mare biruință ce derivă din iubire, din noi înșine și menține armonia sinelui cultivând emoții și gânduri pozitive.

Fericirea apare atunci când există armonie între ceea ce  gândești și ceea ce spui și este compusă din câteva elemente: plăcerea, ce redă sentimentele pozitive pe care le avem, integritatea adică capacitatea omului de a interacționa și puterea de a da acțiunilor tale un sens cât mai înalt.

„Fericirea cea mai mare

E adusă de iubire

Face inima să zboare

Și, puțin  zâmbet

În privire.”

Cele două cărți ce stau de strajă satului ne conferă un farmec aparte și dezvăluie dibăcia autoarei de a menține echilibrul dintre satul de ieri cel de azi,   dintre comic și profund și să surprindă cititorii prin gânduri vechi și noi și prin răscolirea poveștilor copilăriei pe drumul lung al unui destin împlinit cu de toate, dar până la urmă, victorios prin cărțile care înfățișează urmașilor portrete uman-literare cu valori demne de întregul respect, aurul sufletului mântuitor - Poezia.

Un compartiment bogat al creațiilor sale îl constituie POEZIA PENTRU COPII, care prin muzicalitatea versurilor îi atrag pe copii, ca de exemplu: poezii despre mama, despre bunici, despre frați, despre flori, anotimpuri, despre jocuri și jucării, aspecte din viața copiilor, peisaje, problemele și bucuriile vieții lor. Prezintă interes poeziile  care se referă la școală și dascăl, o complexitate de idei și sentimente cu o deosebită valoare educativă și artistică ce orientează copiii spre prietenie, dragoste de sat și țară, dragostea de muncă de animale cu care copiii se identifică foarte ușor și care personificate, le trezesc râsul și fantezia.

Cărțile născute în satul istoric Posmuș reprezintă o întruchipare a destinului, simbolizând lumea de ACASĂ, unde autoarea mergea iarna la săniuș, primăvara urca coastele cu salcâmi înfloriți, iar vara păștea mieii prin împrejurimi.

Acasă - un topos al intimității, unde prosopul înflorat era atârnat în cuiul din dosul ușii de la intrare, un spațiu de suflet și matcă, locul unde simte permanent căldura brațelor mamei, un răgaz pentru contemplare, un fel de centru al universului, un izvor al românismului curat, unde domnește spiritul de omenie, respect și întrajutorare. Locul unde țăranul se simte zămislit,  încărcat cu bogăția sufletească, omul cel mai atașat și devotat de țară. Prin urmare, chiar limba română  dă mărturie despre legătura intimă, organică, dintre țăran, pământ și țară, cum forte bine spune în paginile de început a cărții av. Ioan Someșan, membru în Liga Scriitorilor Români, Filiala Năsăud, cât și scriitoarea Pasc Roxana, ce aduc la suprafață povestirile din sat spre neuitare, cu toate zâmbetele și tristețile timpului.  

Despre sat, Aurica spune la pagina 44:

 „Nu-l mai găsești ca altădat

Că satul s-a modernizat,

Bunica mea avea de toate

Avea o prispă cu mușcate

Avea  fântână, pâine, sare

Avea un cal și o căruță

Și lapte bun de la văcuță.

Fântâna e necurățată

Că se consumă apă plată.

Văcuțe sunt în sat puține

Căruțe nu, acum mașină,

Nu mai există șezători

Cu basme și cu  ghicitori.

Acum e facebook și telefon.

Nu mai avem deloc răbdare

Iar satul nostru de poveste

Parcă a plecat și nu mai este.”

  Citim poeziile și gustăm din bunătățile culinare, cu rețete de la bunica: gogoși, prăjitură Albinița, mălai dulce, găluște cu prune, clătite, turtă dulce, prăjitură cu mere, cu nucă și dulceață, gogoși, tort cu biscuiți la rece cu cremă de brânză dulce, cu iaurt și caise, prăjitură cu iaurt, cu bulion, chec, melcișori cu nucă, ișlere etc., rețete rămase de la bunica, preluate și păstrate cu onoare de doamna Aurica, ce ne invită spre degustare și apreciere.

   Ioan Mititean