Așteptând ora plecării

Nu-mi mai amintesc acum când și unde anume l-am cunoscut pe Ion Moise, dar prima amintire cu el o păstrez din vara anului 1971. Țin minte anul acesta pentru că tocmai plecasem val-vârtej de la ziarul "Ecoul", unde se vorbea deja prin redacție că urma să vină Ion Moise, profesor de limba și literatura română la un liceu din Vișeul de Jos, Maramureș, iar eu să-mi reiau funcția de director al Școlii profesionale de mecanici agricoli Beclean, de unde plecasem cu două luni în utmă.
Fac precizarea că în ultimul trimestru elevii anului III de la această școală se aflau în practică de producție în cadrul unităților I. A. S. și S. M. A. din județele Bistrița-Năsăud, Cluj și Maramureș. Așa am ajuns și eu pentru prima dată, "în interes de serviciu", la Baia Mare. Într-o zi călduroasă de vară.
După ce mi-am vizitat elevii din zonă, m-am întots în oraș și am intrat într-o cofetărie din centrul urbei, unde urma să zăbovesc câteva ceasuri bune, căci tren de întoarcere acasă nu aveam decât spre seară: acceleratul Baia Mare – București Nord.
Mi-am comandat o cafea și m-am pus pe așteptare.
La un moment dat, ușa localului s-a deschis larg și în câmpul meu vizual a apărut un bărbat care părea să caute pe cinevanecunoscut. Când a dat cu ochii de mine, s-a oprit brusc, cu o ușoară tresărire, și m-a privit atent, o clipă doar. Apoi, a întins degetul arătător spre mine și m-a întrebat:
- Aurel Podaru?
M-am ridicat brusc și l-am întrebat, la rândul meu:
- Ion Moise?
Ne-am îmbrățișat apoi, ca doi prieteni vechi, care nu s-au văzut de-o veșnicie.
Și totuși, o întrebare care mă frămțntă și azi, după mai bine de 50 de ani: Unde și când ne-am cunoscut?
Nici el n-a găsit, cât a trăit, răspunsul la această întrebare, dar nici eu, pănă în ziua de azi. Poate îl vom afla la urmăroarea noastră întâlnire. Poate...

(din vol. Aurel Podaru Întâmplări cu personaje reale
Casa Cărții de Știință Cluj-Napoca, 2021)