AŞTEPTÂNDU-MI BINELE MI SE GATĂ ZILELE

Cât am fost sub conducerea comuniştilor am tot auzit de la posturile de radio din străinătate vorbindu-se despre cei care au părăsit Ţara că „au ales libertatea”. Am sperat şi noi că vom scăpa de comunişti cumva şi vom avea şi noi parte de acea „libertate” mult trâmbiţată. Ba mai mult, chiar ne-o doream.

Comunismul a fost înlăturat cu sacrificii şi vărsare de sânge nevinovat. A venit şi libertatea mult aşteptată numai că ea nu ne-a adus ce aşteptam noi. Noi am aşteptat, în primul rând, dreptate şi o mai aşteptăm şi acum, deoarece în multe rânduri a fost promisă de cei care, dând din coate şi din picioare, dar mei ales profitând de naivitatea noastră, au ajuns la mult râvnita PUTERE.

La noi practic s-a înlocuit chinul cu vaiul; am obţinut libertatea de a vorbi dar fără a fi ascultaţi de nimeni, nici chiar de securitate, ca pe vremuri, dar am pierdut libertatea economică care a fost înlocuită de felurite constrângeri economice. Omul de rând o duce din ce în ce mai greu pentru că a apărut şomajul pentru unii iar pentru alţii nevoia de îmbogăţire, cu mult şi cât mai repede posibil.

Clasa politică se preocupă să promită în campaniile electorale multe iar după ce au preluat puterea se interesează doar de buzunarele lor care să fie doldora şi aceasta din proprietatea comună moştenită de la comunişti şi din banul public. Ei ne-au răpit totul chiar şi speranţa de mai bine care mai licărea în sufletele noastre.

Un exemplu de promisiune ne-a făcut actualul preşedinte al Tării: „să trăim bine” numai că nu a spus, cu suficientă claritate, cine va beneficia de un trai mai bun. Şi vedem că cei de culoare portocalie se conformează şi peste noapte se îmbogăţesc în timp ce majoritatea a beneficiat doar de creşterea dărilor şi impozitelor.

Aşa este cazul pensionarilor care şi ei sunt împărţiţi în privilegiaţi, pensionaţi în baza unor legi speciale şi pensionari multidatornici, adică cei care au datoriile mai mari decât pensiile. Şi parcă nu ar fi suficientă această situaţie că a mai apărut pe chelia preşedintelui un mod de a diminua pensiile cele mici: contribuţia la fondul de sănătate sub forma unui impozit pe venit în baza unei legi confuze. Stimabili conducători şi votanţi ai acestui impozit, pensiile nu sunt un venit care trebuie impozitat sau taxat ci sunt un drept de proprietate al contribuabililor realizat din plata unor contribuţii din salarii trecute, deja, prin filtrul impozitării. Sau cum este cu pensia suplimentară care s-a colectat în condiţiile unei legi care obliga pe administratorul acestei fond să facă plata către pensionari separat de pensie, dar pentru a masca totul, acum s-a înglobat în amărâtul de punct de pensie?

Tot atât de adevărat este că nu sunt suficienţi bani pentru pensii şi pentru sănătate. Nu sunt pentru că nu s-a vrut să fie. Dacă s-ar fi vrut să fie bani la bugetul consolidat ar fi trebuit să se reconstituie toate fundurile din care s-au construit activele care au fost vândute în procesul de privatizare. Unde sunt bunurile sindicatului, ale partidului şi ale tineretului comunist? Cei care exploatează canalul Dunăre – Marea Neagră şi Casa poporului ar trebui să plătească chirie acelora din banii cărora s-au construit acestea şi ca ele, multe altele.

Pensionarii militari au ieşit în stradă pentru că voiau din mult să primească şi mai mult şi s-au numit pe ei însuşi „corp de elită”. Dar cum să împacă mişcarea stradală cu onoarea militară iar ei elita cui sunt pentru că noi nu mai avem elite. Avem doar culori şi însemne ale partidelor parlamentare care fie că cerşesc voturi, fie că îşi sporesc averile pe seama sărăcirii populaţiei.

Cu ce o să ne mai amăgiţi, în campaniile electorale care bat la uşă. Ce culoare vor purta învingătorii, dar mai ales, când şi cum îşi vor pune în aplicaţie promisiunile? Toate acestea pentru că aşteptându-mi binele mi se gată zilele iar binele promis nu se transmite moştenire la urmaşi ci numai avuţia pe care n-o avem.

Măgeruşan Ioan