Aurel Podaru, un paveldanist de excepţie

          Neîntrecutul apostol din Câmpia Transilvaniei, Pavel Dan, s-a născut în anul răscoalei ţărăneşti din 1907. Destinul lui s-a topit în iubirea  pentru  ţăranul  şi satul acestei veşnicii pe care a încondeiat-o cu toate darurile scrisului său. N-a apucat să scrie tot ceea ce ar fi vrut să rămână pentru eternitate despre acest microunivers, pentru că a plecat prea devreme pe drumul veşniciei, la numai 30 de ani. A lăsat însă în urma sa o operă, nu de proporţii, dar de valoare incontestabilă, care se bucură  astăzi de comentarii şi demersuri exegetice  relevante şi solide, purtând cele mai prestigioase semnături: M Sebastian, O. Şuluţiu, C. Regman, N. Manolescu, Florian Potra, I. Negoiţescu, Ion Chinezu şi alţii. I-au fost consacrate câteva cărţi, între care, monografia Monicăi Lazăr (Pavel Dan-1967), eseul critic a lui Ion Vlad (Zborul unui destin frânt- 1986), Constantin Cubleşan (Opera literară a lui Pavel Dan), precum şi volumul Gabrielei Chiciudean (2007). Peste 50 de recenzii şi cronici literare au pus în valoare opera scriitorului, considerându-l  un vrednic urmaş al lui Liviu Rebreanu şi continuator al direcţiei lui Slavici şi Agârbiceanu. Între cei care au apreciat valoarea literară a nuvelisticii scriitorului se numără şi bistriţenii:  Andrei Moldovan, Vasile Vidican, Victor Ştir, Ion Radu Zăgreanu, Icu Crăciun, Menuţ Maximinian, Ion L. Şimon etc. De la debutul  editorial (1938) al scriitorului  şi până acum, au apărut 25 de ediţii din opera lui, dintre care, 8 aparţin scriitorului Aurel Podaru, împătimitul paveldanist din Beclean,  neobositul investigator cultural de pe Valea Someşului. Mai întâi a scos două ediţii în colaborare cu Ion Buzaşi şi Sergiu Pavel Dan: ,,Amintiri despre Pavel Dan (2003) şi Pavel Dan şi Blajul (2007), apoi, va edita de unul singur: Pavel Dan. Literatură populară. Caiete (2007), Pavel Dan, Opere (20012), în trei volume, Studiu introductiv, amplu şi aplicat, de Andrei Moldovan, Pavel Dan, Bibliografie cu o prefaţă de Ion Vlad (2015 ), Pavel Dan, Ursita. Nuvele opinii critice, pagini de jurnal, corespondenţă, o cronologie în imagini, prefaţă de Ion Vlad (2017), Pavel Dan, Iobagii, ediţie anastatică, Cuvânt introductiv de Aurel Podaru (2018), iar în anul 2019, Pavel Dan şi Tulcea. Îngrijitorul acestor ediţii nu este numai consăteanul lui Păvălucu Morarului, cum i se spunea în sat, ci şi un admirator al acestuia, un îndrăgostit de opera scriitorului, faţă de care îşi face o datorie de onoare, punându-i cărţile pe rafturile bibliotecilor şi pe cele din sufletul cititorilor. Nu poate fi gest mai frumos şi mai nobil decât acesta, pe care l-a făcut omul de aleasă cultură, Aurel Podaru. Şi cine ştie ce alte surprize, tot atât de plăcute şi de frumoase ne va mai aduce în viitor acest editor pasionat şi competent. Ediţia  dedicată Anului Centenar al Marii Uniri este o reproducere anastatică a  celei din 1943, apărută  la Editura Fundaţiilor Regale ,,Regele Mihai“, în colecţia Cartea Refugiatului ardelean. Ea cuprinde două titluri: ,,Iobagii -1784“ şi ,,Îl duc pe popa“. Cele două nuvele sunt inspirate  din evenimentele premergătoare istoricului act de la 1 Decembrie 1918. Nuvela ,,Iobagii“ este ,,un răvaş de istorie din începutul răscoalei lui Horea, o minunată frescă transilvană în care e pusă-n lumină răbdarea ţăranului de dincolo de munte“.  Aşa cum rezultă din cuvântul introductiv al lui Aurel Podaru, ea este scrisă într-un timp foarte scurt (octombrie-decembrie 1936) în Clinica Sturdza din Cluj, unde prozatorul, marcat de semnele unei boli incurabile, intră în competitţie alături de alte 26 de nuvele, purtând următorul moto: ,,Unde Horia odată şi-aduna oştirea sub falnic gorun“. Juriul acordă premiul I  lui Pavel Dan, iar banii, nu îndeajuns, îi va folosi la spitalizarea lui la Viena. Scriitorul nu reface istoria aşa cum ne-am aştepta la prima vedere, ci atmosfera socială, cea sufletească a ţăranului,  atât de complexă. Este memorabilă scena în care văcarul Popuţa, ajuns la castelul baronului şi uimit de ceea ce vede, în chip de răzbunare, se scaldă într-un butoi de unsoare şi le dă de mâncare opincilor: ,,Amu, na, mâncaţi opincilor şi vă săturaţi…“ Nuvela cuprinde şi alte scene dramatice care ne amintesc de cele petrecute în romanul ,,Răscoala“ de Liviu Rebreanu. Scrierea ,,Îl duc pe popa“ este un veritabil portret al preotului Mare Gheorghe. Arestarea lui de către autorităţile maghiare stârneşte agitaţia şi nemulţumirea întregii comunităţi săteşti, alături de care,  natura participă şi accentuează tristeţea colectivităţii, dând impresia că  asistă la o înmormântare : ,,Clopotele încetaseră şi din păduri ieşeau chipurile înfiorătoare ale liniştii şi ale nopţii“. Noua ediţie scoasă la lumină în acest an ,,este o antologie despre relaţiile lui Pavel Dan cu Tulcea şi ecourile acestui popas biografic în scrierile sale. Această sarcină şi-a asumat-o acelaşi editor neobosit, Aurel Podaru“. Iată un om bine intenţionat, un cercetător pasionat, scriitor, istoric şi critic literar care şi-a pus în valoare toată priceperea pentru reeditarea unei opere şi reevaluarea unui scriitor atât de merituos din literatura română.