Bârgăul și bârgăuanii. Veșnicia s-a născut la sat

Bârgăul și bârgăuanii. Factorul demografic, factor important  în înnobilarea și înfrumusețarea mediului ambietal a celor ce viețuiesc și trudesc aici. Acțiune  la limita insuportabilului devenită acțiune benefică. E bine să faci bine,  fără să-ți faci rău. Nelu (Yohn) Holbură, autor al unor acte filantropice cu caracter inedit: 20 de familii defavorizate cu peste 100 de membri proprietare de case și a terenului aferent. Veșnicia s-a născut la sat, iar evoluția pe Valea Bârgăului este una optimistă și încurajatoare.

Am avut privilegiul de a intra în lume și viață pe frumoasa și fascinanta Vale a Bârgăului,  o entitate fizico-geografică și zonă a țării de o frumusețe inegalabilă, de un farmec  și pitoresc aparte  apreciată ca atare nu numai de noi cei din zona natală pentru care nu poate fi, după cum e și firesc, decât admirabilă, ci pentru că realmente Dumnezeu în marea sa bunătate și dărnicie a înzestrat-o cu ceea ce a avut mai bun și mai frumos. Numeroși călători nu numai români, dar și străini profund impresionați de frumusețea sa au ținut să consemneze acest lucru. Astfel, scriitorul George Sion (18 mai 1822 - 01.10.1892), membru titular al Academiei Române și al Astrei, în “Suvenire contemporane”, Editura Minerva, București, 1915, p.267 scria: “Cum trece cineva de Bistrița înainte și se afundă în Carpați este lovit la fiecare pas de vederea locurilor cele mai pitorești și mai desfătătoare. Natura este atât de bogată încât poate zice că a descălecat Dumnezeu pentru fericirea celor ce locuiesc aici”.  T

ot astfel, călătorul englez Charles Bonner în lucrarea “Transilvania its products and people”, London, 1865, p.417 scria:” Locurile pe care le-am vizitat îmi  amintesc de peisaje din Valea Innului  (râu ce curge pe teritoriul Elveției, Austriei și Germaniei – n.n.). Aici există așa numitul Little Land, o coamă de dealuri joase, ce urcă dintr-o dată în munți înalți. Chiar și acum (iarna – n.n.) formele lor îndrăznețe cu gingașe pante erau foarte atractive, iar vara când copacii sunt plini de frunze și pășunile însuflețite de turme și cirezi scena trebuie să fie foarte atrăgătoare”.

alt foarte mare iubitor al zonei, Bartolomeu Anania (18.03.1921-31.01.2011), fostul Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, opina că: ” în peisajul mirific de la Piatra Fântânele e plăcut nu numai să trăiești, dar și să mori !”. Oameni luminați au ținut să sublinieze în lucrările lor rolul și importanța factorului geografic și a celui demografic în dezvoltarea și progresul neamului nostru românesc. Academicianul George Vâlsan, ( 21.01.1885-06.08.1935) într-o comunicare întitulată Mediul fizic extern și capitalul biologic național, ținută la Cluj, în 13 aprilie 1927, la solicitarea Secțiunii medicale și biopolitică a Societății Culturale Astra a ținut să remarce faptul că “Poporul român de la nașterea lui e legat de Carpați. Oricare ar fi fost împrejurările istorice, Carpații n-au fost ostili românilor. De ei este legată strâns viața neamului nostru și poate numai lor le datorăm persistența noastră în vremurile cele mai vitrege. Ei au format axa pe care s-au fixat primele voivodate și tot pe ei s-au sprijinit principatele și regatul mai târziu”, iar după o argumentație științifică vastă și solidă eruditul academician a conchis: „Mediul extern, mai ales sub aspectul său de avuții economice, poate influența direct și covârșitor bunăstarea materială și deci progresul neamului românesc, dacă acest popor este vrednic și știe să se folosească în chip de elementele geografice și de bogățiile cu care a fost dăruit acest pământ. În mod indirect acest mediu poate influența în bine asupra temperamentului și calităților sufletești ale poporului român, iarăși numai în cazul când acest popor, prin truda și ingeniozitatea sa, găsește mijlocul de a pune în valoare toate elementele favorabile oferite de pământul țării noastre. Însușirile pământului și îndeosebi bogățiile sale materiale, permit dezvoltarea culturii și altor calități superioare, dar tot ele rămân sterpe, pot moleși sau degrada un popor, îndată ce acest popor nu are energia cuvenită, instinctul sau mintea, prin care să le facă folositoare. Mediul geografic poate fi un aliat, dar și un dușman al evoluției biologice a popoarelor. El este un suport necesar, un element de valoare pasivă oricât de mare, dar factor activ în făurirea evoluției biologice a unui popor, nu poate fi decât sub impulsul formațiunii umane, cuprinsă în acest mediu geographic. Esențial nu e factorul geografic, ci trupul sănătos și sufletul sănătos al unui popor. Singure acestea sunt în stare să transforme natura indiferentă într-o colaboratoare credincioasă în făurirea marilor destine ale popoarelor“ (Extras din Buletinul eugenic și biopolitic No. 1-2/1928).  Bârgăoanii au înțeles corect și  urmat aceste sfaturi înțelepte.

Dovada, fiind situat în zonă necolectivizată Bârgăul s-a constituit chiar și în perioada fostului regim totalitar din România într-o oază de relativă bunăstare și prosperitate fiind adesea cu simpatie ironizat cu apelativul “Satele/Statele Unite ale Bârgăului” (de la S.U.A.). Cu iscusința, înțelepciunea și priceperea lor au contribuit și contribuie necontenit la înnobilarea și înfrumusețarea mediului ambietal și la creșterea calitativă a vieții a celor ce viețuiesc și trudesc aici. În perioada 1977-1991 a fost realizată amenajarea hidroenergetică de la Colibița “Marea noastră de la munte”, care are o suprafață de 270 ha, 13 km lungime și o capacitate de 65 milioane m³  de a cărei importanță ne dăm cu toții seama în condițiile actualelor modificări climatice. De alfel, prin inginerul Liviu-Valer Guţiu (13.03.1932 - 08.08.2017), fiul fostului notar de la Joseni, Bârgăul a dat o personalitate de prim rang  a hidroenergeticii românești, care a contribuit la Amenajarea de la Bicaz - Centrala Hidroelectrică “Dimitrie Leonida“ (Stejaru), care  a constituit o școală a hidroenergeticenilor români,  unde a dobândit  o experienţă vastă, care dublată de calităţile sale personale și organizatorice i-au permis o ascensiune profesională continuă și obţinerea unor rezultate importante pentru neam și ţară. În calitate de director al Anteprizei de Construcţii Hidroenergetice Siret-Bacău și-a adus aportul la realizarea tuturor marilor obiective hidroenergetice ale țării, având în coordonare șantierele de la Poiana Uzului, Siriu pe râul Buzău, Stânca-Costești pe Prut, Bolboci pe Ialomiţa, Tașca pe Bicaz precum și Staţia de pompe Cernavodă la  care s-au mai adăugat Canal Evacuare Apă Caldă de la Centrala Nuclearo-Electrică Cernavodă, Centrala Hidroelectrică de pe același amplasament și lucrările de organizare de șantier din ansamblul nuclear-energetic. În pofida acestor izbânzi, la încetarea perioadei sale active s-a declarat nemulţumit de faptul că ţara noastră n-a rezolvat încă problema valorificării potenţialului său hidroenergetic, care trebuie să constituie una dintre priorităţile naţionale întrucât permite obţinerea resursei de energie cea mai ieftină, ne asigură protecţie,  iar în condiţiile modificărilor climatice poate contribui la asigurarea securităţii noastre alimentare prin acoperirea necesarului de apă în perioadele de secetă și cu deficit de precipitaţii precum și la prevenirea inundaţiilor prin  regularizarea și controlul debitelor în cele cu exces. Pe valea noastră un accent deosebit s-a pus pe dezvoltarea pomiculturii. De alfel, la 20.01.1845 comanda Regimentului II Românesc de Graniță Năsăudean sub jurisdicția căreia intrau și satele bârgăuane a dat un ordin în care se stipula că: “e interzis oricărui tânăr să se însoare până nu va dovedi prin testimoniu școlar că a cercetat și terminat școala și că are în grădină un număr de 5-10  pomi altoiți de mâna sa”. În dezvoltarea acestui sector bârgăuanii au beneficiat de sfatul, îndrumările calificate și experiența unor mari pasionați ai domeniului, un loc aparte ocpându-l farmacistul Albert Wachsmann, de la Prundu Bârgăului deținător al unei colecții pomologice ce cuprindea 700 soiuri de măr, 150 de păr, 50 de prun, cireș și vișin, 5 de nuc și numeroase alte soiuri create personal, unele aflate și astăzi pe rod, a Doctorului docent Ioan Modoran, membru al Academiei de Științe Agricole și Silvice, autorul unor tratate și lucrări științifice de referință din domeniu, fost director între 01.01.1950 – 1976 al Stațiunii de Cercetare și Producție Pomicolă Bistrița, care înainte de 1989 și-a înființat la Strâmba, comuna Josenii Bârgăului, o livadă proprie. Ambii specialiști au asigurat ani în șir materialul săditor pomicol necesar, i-au inițiat și instruit pe bârgăoani în executarea lucrărilor de plantare, de formare a coroanei și fructificare și în aplicarea tehnologiilor de cultură. Acestora li s-au alăturat ulterior Prof. univ. dr. ing. Modoran Dorel-Laurenţiu (25.06.1945 – 27.02.2012), Prof. univ. dr. ing. Modoran Constanţa-Virginia ( 15 septembrie 1973 – 30 septembrie 2010),  personalități marcante ale învăţământului superior şi a cercetării ştiinţifice agricole româneşti, Dr. ing. Ilie Vonica (1932-2006), fost cercetător la S.C.D.P. Bistrița, descendent dintr-o vrednică familie de ˮbârsăni bârgăuani“, originară din Mărginimea Sibiului, stabilită la Prundu Bârgăului, capitala Văii Bârgăului, care în 1968 a fost promovat în funcția de director al Laboratorului Central de Carantină Fitosanitară București, pe care a deṭinut-o vreme de 31 ani, respectiv până la pensionarea sa survenită în anul 1998. În această calitate, a coordonat activitatea reṭelei de carantină fitosanitară de protecṭia plantelor de pe teritoriul ṭării  și cea a serviciilor de carantină fitosanitară din punctele vamale, a militat pentru perfecṭionarea continuă a actului profesional și îmbunătăṭirea colaborării cu unităṭile de cercetare din domeniu; Dr. ing. Nicolae Minoiu (12 octombrie 1933 – 05 mai 2017), fost cercetător la S.C.D.P.Bistrița, membru al Academiei de Științe Agricole și Silvice ”Gheorghe Ionescu-Sisești“, membru al Societății Române a Horticultorilor și al unor asociații profesionale internaționale, care a activat și s-a afirmat în domeniul cunoașterii, prevenirii și combaterii bolilor și dăunătorilor din livezi; studiul și prevenirea extinderii bolilor virotice, cu deosebire a Plumpoxului (vărsatul prunului); elaboarea metodologiei de obṭinere a materialuli săditor pomicol liber de boli virotice; testarea rezistenṭei la principalele virusuri a soiurilor și portaltoilor din sortimentul românesc. Una dintre colaboratorele atât ale Dr. ing. Ilie Vonica  cât și a Dr. ing. Nicolae Minoiu a fost Livia Sărățean, regretata soție a autorului acestor rânduri,  (26.02.1945 – 20.10.2021), de la Joseni, absolventă a Școlii Tehnice Horticole din postura de șefă de promoție cu medii de 10  la toate materiile, care a fost  încadrată  la Laboratorul Central de Carantină Fitosanitară a cărei activitate a fost coordonată de fostul său profesor-diriginte Dr. ing. Ilie Vonica precum și alți numeroși specialişti de înaltă calificare, care având crezul ştiinţei şi dragostei de semeni au pus umărul şi au adăugat noi valenţe de ordin calitativ, au sfinţit locurile strădaniilor lor, au întemeiat ” Şcoală Bistriţeană de Hortcultură “, etalon al cercetării horticole româneşti, o mândrie a judeţului şi a ţării.  În această activitate a fost valorificată experiența Școlii de Agricultură Bistriṭa, instituţie înființată cu 155 ani în urmă, respectiv la 15 aprilie 1870, ce a avut drept scop ˮînsușirea unor noṭiuni teoretice și practice vizând agricultura, în vederea conducerii și administrării în condiṭii tot mai bune a gospodăriilor“. La dezvoltarea sectorului pomicol din zonă înainte de 1989 a contribuit și Depozitul de fructe și legume de  la Suseni, care a asigurat o bună valorificare a recoltei către beneficiarii interni și externi. De asemenea, Monda Ilie (1923-1994), de la Mijloceni, vicepreședintele Asociației județene a   apicultorilor Bistrița-Năsăud a conceput și realizat un colector de polen, ce a fost implementat cu rezultate de excepție la nivelul întregii apiculturi  românești. În prezent preocupările în acest domeniu vizează crearea de spații de depozitare care să asigure condiții pentru prelungirea duratei consumului de fructe în stare proaspătă, stimularea producției de sucuri de fructe și băuturi nealcolice, diversificarea gamei produselor oferite și a calității lor prin folosirea de produse ale pădurii: zmeură, mure, fragi, afine, măceșe, cătină, flori de soc, de salcâm, ciuboțica cucului, plante medicinale, implementarea altor soluții novatoare.

Acțiune  la limita insuportabilului devenită acțiune benefică La debutul activității profesionale  întrucât multe ferme zootehnice ale fostelor C.A.P. s-au confruntat cu lipsa de furaje, iar din această cauză nu puteau ieși  cu animalele din  iarnă, ce s-a prelungit până spre mijlocul lunii aprilie, aproape de Sfintele Paști, decidenții politici și administrativi ai vremii ne-au trimis pe toți angajații fostului Sfat Popular de la Joseni să apelăm la săteni să le ajute cu furaje. Am fost repartizat împreună cu Ioan Platon (01.12.1917 – 30.04.1990), vicepreședintele sfatului,  la Rusu Bârgăului. Cunoșteam că situația economică și socială a oamenilor se situa la limita insuportabilului datorită cotelor oblligatorii de carne destinate întreținerii trupelor ocupantului vremelnic, cotelor și  contractelor de lână, impozitelor și taxelor locale, taxa de pășunat se percepea în echivalent lapte de oaie, prestațiilor de tot felul la primărie, la școală, la drumuri, contribuției în bani, contribuției în muncă câte  6  zile/an cu brațele și atelajele la care s-a adăugat  noua găselniță ilegală și că trebuie să dovedim grijă și tact pentru a nu tensiona situația. Printre primele familii la care am apelat a fost cea a unei rude, care avea în locația principală situată la șosea vreo 100 sau cel mult 200 kg de fân. Intenționam să întrebăm dacă poate contribui cu vreo furcă sau două sau cel mult o  verincă de fân ? Ne-a răspuns că dat fiind situația grea e dispusă să doneze întreaga cantitate de fân pe care o are acolo. Răspunsul ne-a descumpănit pentru că ne-am zis că: E bine să faci bine, dar fără să-ți faci rău. Ne-a asigurat că are într-o altă locație o claie de fân cu care poate acoperi necesarul de furaje pentru animalele familiei. Mi-am reamintit și faptul că peste ani, viitorul șef profesional, colonelul Gheorghe Mușuroia, care a avut o vreme și responsabilități în  coodonarea activității de producție agricolă în zona  Beclean,   Nușeni, Manic, Bozieș, Chiochiș într-o situație similară  a reușit într-un moment critic să obțină prin relațiile personale o repartiție de nouă vagoane de târâțe, ce s-au  dovedit a fi o adevărată mană cerească pentru zootehnia respectivelor unități  iar pentru el  un motiv în plus pentru a cere factorilor în drept mai multă responsabilitate în organizarea muncii pentru a nu mai fi nevoiți să  apeleze la sprijin exogen. A fost experiență pozitivă și pentru noi slujbașii comunității întrucât cu tactul cuvenit am reușit ulterior să organizăm în așa fel activitatea încât o acțiune la limita insuportabilului să devină o acțiune benefică. În acest scop am elaborat un proiect de extindere a spațiului școlar la școala generală din satul de reședință al comunei, care în acea vreme nu putea fi realizat decât prin contribuția bănească cuprinsă între 25-300 lei/familie a locuitorilor comunei. Execuția a fost încredințată maistrului Maftei Trifan, un specialist priceput, cunoscut, remarcat și apreciat pentru profesionalismul și marea sa bunătate și omenie. Proiectul depășea de 4-5 ori nivelul fondurilor anuale pe care le puteam  aloca. Pentru a face față situației am procurat și pus la dispoziția executantului lucrării și  colaboratorilor lui materialele de construcție, iar pentru decontarea manoperei am cerut specialistului Moldovan Ludovic, care supraveghea executarea construcției întocmirea periodică a situației de lucrări și recepției, după care am soliciat la autoritatea ierarhică sprijin financiar pentru acoperirea acestora din fondul de rezervă bugetar aflat la dispoziție, iar de fiecare dată solicitările ne-au fost onorate. Aceasta a constituit o notă pozitivă atât pentru activitatea comunității noastre cât și a autorității ierarhice, care a putut raporta că fondul de rezervă a fost folosit pentru construirea și darea în folosință a n  săli de clasă, dispensare medicale, grădinițe, cămine culturale și altor obiective social-culturale de  interes major, telefonizarea unor sate și zone izolate. Domnul Nelu (John) Holbură, cetățean român și american, autor al unor acte filantropice cu caracter inedit: 20 de familii defavorizate cu peste 100 de membri proprietare de case împreună cu terenul aferent. Chemarea meleagurilor natale l-a determinat, după anul 2000, să revină în locurile de baștină. Aici s-a implicat și a desfășurat o vastă activitate social-filantropică de ajutorare a unor familii aflate în dificultate, cu greutăți, cu posibilități materiale limitate, cu mulți copii, cu persoane cu nevoi speciale. În urma activităților desfășurate peste douăzeci de familii de la Strâmba, Joseni, Domnești din județul Bistrița-Năsăud, una chiar din județul Vâlcea au devenit proprietare de locuințe împreună cu terenul aferent. Fiind o acțiune personală, de suflet, a evitat de fiecare dată să ne dea detalii. Am reușit să mă edific asupra situației prin constatări personale pentru că l-am găsit muncind alături de beneficiari uneori pe vreme rea, cu temperaturi scăzute, pe ploaie, vânt, chiar după ce contractase o otită. Nu uita de fiecare dată să ducă  cu  mașina beneficiarii la el acasă la masă și să-i omenească după cuviință. Datorită aportului dezinteresat, muncii și sacrificiilor  dumnealui cei mici au în prezent posibilitatea să frecventeze grădinița, școala, unii chiar învățământul liceal și superior. Toate acestea sunt fapte plăcute semenilor și lui Dumnezeu, pentru care   merită stima, aprecierea și respectul nostru unanim. În opinia sa să faci bine nu-i niciodată rău.

Bârgăuanii au acordat și acordă o mare atenție valorificării resurselor existente. La fostul Combinat de Prelucrare a Lemnului Bistrița, care înainte de 1989, asigura locuri de muncă și venituri sigure pentru 4000 bistrițeni și conjudețeni a existat o secție de mobilă sculptată la care au lucrat foarte mulți amici bârgăoani: Ingierul Bufu Ionel-Larion,  Someșan Gheorghe de la Mijloceni, Gicu Ștefănuț, de la Prund, ce producea mobilier mult căutat și râvnit. E adevărat la prețuri inaccesibile pentru majoritatea dintre noi (prețul unei garnituri era superior celui al unui autoturism Dacia – n.n.). După 1990, datorită modului în care s-a conceput și aplicat așa-zisa reformă economică  multe din acestea au ajuns  gratis în proprietatea unor beneficiari din C.S.I., care “au garantat” plata prețului cu scrisori de garanție bancară false emise tot de ei. Bârgăoanii adevărați precum Nelu Krestel, proprietarul Cabanei “Sculptor” de la Colibița, Dan Ionuțaș de la Suseni și alții știu să prețuiască și dau viață lemnului prin realizarea unor lucrări de artă ce încântă privirea și înnobilează sufletul. Localnicii se remarcă și prin rapiditatea cu care se adaptează la situațiile  survenite. Dacă până la încetarea activității fostului C.P.L. ființau ateliere de producție pentru canapele și mic mobilier la aproape fiecare  casă ulterior acestea și-au încetat activitatea, iar majoritatea localnicilor și-au înstrăinat fostele autoturismele IMS și remorcile cu care  efectuau transporturi și-au  achiziționat tractoare agricole.  Pentru valorificarea tradiților locale și resurselor existente, înainte de 1989, la Joseni s-a înființat un atelier  de lenjerie brodată a cărei activitate a fost coordonată de Borgovan Oltița cu angajate de pe întreaga vale și Secții de producție pentru articole de artizanat și artă populară cu desfacere asigurată la intern și export a căror activitate a fost coordonată  de persoane cu autoritate și prestigiu precum Maria Hogiu, (soția viceprimarului), Florentina Chiuzan (soția medicului)), Doina Simion  (soția părintelui). Activitatea lor a fost obstrucționată întrucât cei de la nivel de județ au fost nemulțumiți întrucât realizările erau raportate de județul Cluj, iar măsurile de reorganizare a activității dispuse au trenat. Aici au activat cojocari renumiți precum: Simion Holbură, fătul bisericii și principal colaborator  al părintelui protopop  iconom stavrofor Pop Augustin  (26.11.1901 - 18.03.1985), de la Mijlocenii Bârgăului,  campionul sacrificiilor pe altarul neamului românesc, supraviețuitor miraculos al Masacrului abominabil comis,  în  noaptea de 10/11.10.1944, la Prundu Bârgăului, probabil singurul om de pe planetă, care a reuşit,  după ce a fost împuşcat mişeleşte în cap, să învingă cu ajutorul credinței și un sumum de împrejurări favorabile  moartea hâdă şi să revină la viaţă. Aceasta i-a permis să slujească  în continuare până la pensionarea sa survenită la 01.11.1973 și a trecut la cele veșnice la 08.03.1985, la vârsta de 84 ani, după 41 de ani, de la groaznicul eveniment. – n.n.), Leon Tănase, de la Susenii Bârgăului, veteran al celei de-a doua mari conflgrații mondiale, de unde a revenit cu un Jurnal de front inedit, care prin grija scriitorului Titus Wachsmann-Hogiu a văzut lumina tiparului. Pe Valea Bârgăului își au obârșia multe dintre “Florile Răului”, cum denumea poetul Lucian Blaga creațiile celui mai mare și important poet, prozator, traducător şi eseist contemporan Aurel  Rău, care a văzut lumina zilei la 09.11.1930 la Josenii Bârgăului. Tot această vale i-a dat pe poetul,  eseistul,, jurnalistul și diplomatul  francez Dinu Flămând, născut la 24 iunie 1947, în Susenii Bârgăului, poetul Vasile Bob Fabian, născut la 31.12.1795 în familia Rău Petru din Rusu Bârgăului, caporal în Regimentul II de Graniță Năsăudean, Ion Oarcăsu, membru al Uniunii Scriitorilor din România, cetăţean de onoare al comunei natale Josenii Bârgăului, născut la 22 iunie 1925, în familia Oarcăsu Valentin și Oarcăsu Raveca născută Moldovan, decedat la 09.03.2000, în aceeași zi, cu verișorul său, părintele iconom stavrofor Eugen Trif. Din anul 2016, manuscrise și lucrări ale sale fac parte din patrimoniul Casei Colecțiilor și a Documentelor de Patrimoniu a Bibliotecii Județene ”George Coșbuc “ Bistrița-Năsăud. Anterior, lucrări ale aceluiași autor au ajuns în Colecția muzeală de la Mănăstirea “Sfântul Ierarh Spiridon”, de la Strâmba de care în prezent se ocupă părintele duhovnic Paise Pașcu, Titus Wachsmann-Hogiu, (născut la 06.11.1943 în comuna Bistrița Bârgăului – 05.03.2016), George Vasile Rațiu,  născut la 14.06.1935 în Prundu Bârgăului, decedat la 24.10.2017. Personal am beneficiat de calitățile psiho-pedagogice, de bunătatea și îndrumările prețioase ale foștilor profesori de limba română de la Școala de la Prund: Radu Petrescu, născut la 31.08.1927-01.12.1982, membru al grupului de la Târgoviște, unul dintre precursorii școlii postmoderniste românești și unul dintre cei mai mari autori români de jurnale și Virginia Brănescu, ((14.03.1928 – 18.01.2023) autoare a  21 volume, dintre care zece de versuri, două de proză autobiografică, un portret de pictor în proză, patru volume de eseuri publicistice, o antologie şi două volume traduse în limba germană. Bârgăul i-a dat pe profesorul Ioan Lazăr, solist vocal și instrumentist, născut la 15.07.1944 în Josenii Bârgăului, câștgător al Festivalului Național de Romanțe “Crizantema de aur” și a numeroase concursuri la care a participat în țară și străinătate,  Frații Spânu (Ioachim si Mihai) din Bistrița Bârgăului), vedete ale televiziunilor, Frații Mircea și Aurel Flămând, din Susenii Bârgăului, principalii animatori ai  activității cultural din comunitate și zonă, interpreții de muzică populară Nicu Cioancă, surorile Păvălean,  Cristina Bugnar și alții. Acestora li s-au adăugat o listă importantă din lumea sportului din care fac parte Adina Rognean, de la Strâmba, fostă componentă a selecționatei naționale de fotbal femenin, Profesorul Leonida Ștefănescu (28.03.1942 – 09.02.2025), căsătorit la Susenii Bârgăului, antrenor handbal, fost inspector școlar general, Luțu Cherecheș, de la Josenii Bârgăului, fost component al echipelor de fotbal Progresul Bistrița și Minerul Baia Sprie.Veșnicia s-a născut la sat, iar evoluția pe Valea Bârgăului atestă că este una optimistă și încurajatoare spre binele neamului nostru românesc și a celor ce trăiesc și muncesc aici.