Ioan Sărățean

In memoriam dr. docent Modoran Ioan, ctitorul Şcolii Bistriţene de Pomicultură

Debutul primăverii ne reamintește de fiecare dată de activitatea prodigioasă a buchetului valoros și important de specialiști ai ” Şcolii Bistriţene de Pomicultură “, care prin truda și iscusința lor au făcut ca pomicultura să devină o ramură economică reprezentativă a meleagurilor bistrițene și a țării. Locul central l-a ocupat un tânăr și pasionat cercetător, fiu al Tismanei, fost combatant în cea de a doua mare conflagrație mondială, care odată cu înființarea, la 1 ianuarie 1950, a Stațiunii experimentale pomicole Bistrița s-a împământenit pe meleagurile bistrițene, iar printr-o activitate asiduă, desfășurată cu pasiune, dăruire și profesionalism avea să devină Dr. docent Ioan Modoran, membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice ” Gheorghe Ionescu-Siseşti “, personalitate proeminentă și prestigioasă a științei horticole românești, iar Staţiunea bistrițeană un rezervor important de cadre pentru cercetarea, educația și producția horticolă românească. Prin eforturi conjugate ale horticultorilor din cercetare și producṭie patrimoniul pomicol al judeṭului a cunoscut o dezvoltare continuă. Datorită muncii lor dispunem de  suprafeṭe de livezi importante, 37 % din acestea sunt localizate în bazinul pomicol Bistriṭa, 26 % în bazinul pomicol Beclean, 12 % în bazinul pomicol Lechinṭa și suprafeṭe mai mici, dar importante în bazinele pomicole de pe Văile Șieului, Someșului, Bârgăului și Ilvelor. În activitatea desfășurată accentul principal l-a pus pe elementul uman, pe munca cu oamenii, esențială în orice domeniu de activitate. Nu întâmplător la Stațiunea de la Bistrița au lucrat, s-au format și afirmat numeroase cadre de o mare valoare și probitate profesională. Unul dintre aceștia a fost regretatul  Prof. univ. dr. ing. Modoran Dorel-Laurenṭiu (25.06.1946 – 27.02.2012). Dorel s-a format sub îndrumarea şi oblăduirea mentorului spiritual al acestui superb colectiv deosebit de creator şi generos. După absolvirea Colegiului Naţional ” Liviu Rebreanu “ Bistriţa, a urmat Institutul Politehnic Galaţi - Facultatea de Industrie Alimentară şi Tehnologie Piscicolă, iar, în anul 1972, a obţinut Diploma de inginer. Între 1970 - 1983 a profesat cu rezultate dintre cele mai notabile în cercetarea ştiinţifică în cadrul staţiunii bistriţene şi a Institutului Central pentru Prelucrarea şi Industrializarea Legumelor şi Fructelor Bucureşti. Concomitent şi-a continuat activitatea de perfecţionare a pregătirii sale profesionale, iar în anul 1980 a obţinut diploma de doctor. Încă de la debutul activităţii profesionale a impresionat prin tehnologiile pe care vrednicul cercetător bistriţean reuşise să le elaboreze şi implementeze. În aceste condiţii, n-a surprins pe nimeni evoluţia sa profesională mereu ascendentă şi binemeritată: şef de lucrări şi titular al disciplinelor Tehnologii extractive şi fermentative şi respectiv Biotehnologii alimentare la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Silvice a Banatului, Timişoara - Facultatea de Tehnologii a Produselor Agroalimentare (1996-1998), conferenţiar universitar şi titular al disciplinelor Tehnologii şi Biotehnologii alimentare la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca – Facultatea de Agricultură, Secţia Tehnologia Prelucrării Produselor Agricole ( 1998 - 2004), iar ulterior profesor universitar şi titular al disciplinelor Tehnologii fermentative şi ingrediente alimentare la Universitatea de Nord Baia Mare, Facultatea de Ştiinţe, Secţia Ingineria Produselor Alimentare. În această perioadă, a fost autor a zeci de manuale şi îndrumare universitare, a sute de lucrări ştiinţifice publicate în ţară şi în străinătate, unele în limbi de circulaţie internaţională, a fost membru, coordonator, director a 10 granturi ( proiecte de cercetare ştiinţifică finanţate cu fonduri nerambursabile ), expert evaluator granturi şi evaluator în cadrul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, un om cu o experienţă vastă, stimat şi apreciat. Unul dintre colaboratorii săi cei mai competenţi şi devotaţi i-a fost minunata sa soţie şi colegă de facultate, fosta Prof. univ. dr. ing. Modoran Constanţa-Virginia cu care şi-a unit destinele pe 15 septembrie 1973 – 30 septembrie 2010, când a trecut în nefiinţă la vârsta de 63 de ani, după o lungă şi foarte grea suferință. Câțiva dintre colaboratorii apropiați ai Dr. docent Modoran Ioan  au fost promovați și au desfășurat o activitate benefică și pe plan național. Astfel,  Dr. docent Andrei Gherghi, membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice ” Gheorghe Ionescu-Siseşti “, după 15 ani de activitate în cadrul stațiunii bistrițene, a a pus bazele Institutului de Valorificare și Industrializare a Legumelor și Fructelor București, iar timp de 30 de ani s-a implicat în coordonarea activității acestuia. În același timp, a desfășurat activitate didactică în calitate de profesor și decan al Facultății de Inginerie Horticolă a Universității “Titu Maiorescu” București, de conducător științific de doctoranzi în cadrul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice ” Gheorghe Ionescu-Siseşti “ și Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară București. Tot astfel, Dr. ing. Ilie Vonica (1932-2006), după o activitate laborioasă desfășurată vreme de șapte ani în domeniul protecṭiei plantelor în cadrul Stațiunii bistrițene, în 1965, a fost promovat în funcṭia de șef de serviciu, iar din 1968, în  cea de director al Laboratorului Central de Carantină Fitosanitară București,  pe care a deṭinut-o vreme de 31 ani. În această calitate, a coordonat activitatea reṭelei de carantină fitosanitară de protecṭia plantelor de pe teritoriul ṭării  și cea a serviciilor de carantină fitosanitară din punctele vamale. În perioada 1993 - 1998, a reprezentat România la Organizaṭia Europeană și Mediteraniană pentru Protecṭia Plantelor. Din 1998, a fost reprezentantul României pe lângă Comisia pentru Măsuri Fitosanitare de sub egida FAO și persoană de contact cu Secretariatul Convenṭiei Internaṭionale pentru Protecṭia Vegetalelor. Dr. ing. Silvia Preda, fiică a județului (originară din comuna Șanț - n.n.), formată la Staṭiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Bistriṭa a fost promovată în funcția de director, în prezent ocupă cea de secretar știinṭific  la Staṭiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Vâlcea. Regret că spațiul  nu-mi permit să mă refer nici chiar  succinct lista foarte numeroasă de mari și valoroși specialiști ce au activat, s-au format și activat aici. Autorul acestor rânduri a avut privilegiul de a-l cunoaște și conlucra îndeaproape cu Dr. docent Modoran Ioan, încă de la începutul anilor 1960, când acesta din urmă și-a făcut debutul profesional la Josenii Bârgăului. În acea perioadă obiectivul prioritar  al autorităților românești devenise încheirea procesului de colectivizare a agriculturii, iar preocuparea de căpetenie a locuitorilor de la Joseni și din întreaga zonă necooperativizată era: să scape de colectiv !. Pentru aceasta încercau să-și onoreze la timp cotele obligatorii de carne, de lână, obligațiile din tot felul de contracte cu clauze defavorabile, pe care erau nevoiți să le încheie; impozitele și taxele locale (pentru electrificare, pășune, obor, etc) contribuția în bani, contribuția în muncă cu brațele și atelajele și chiar și unele prestații abuzive impuse de decidenți politici și administrativi  ai vremii cum erau: predarea gratuită fostelor CAP-uri a unor cantități de furaje pentru a-și putea scoate animalele din iarnă, semințe, cartofi; efectuarea cu atelajele proprii a unor transporturi de material lemnos  destinat construcțiilor agroozotehnice ale C.A.P.-urilor din gurile de exploatare forestiere la rampele de încărcare a mijloacelor auto etc. Totodată josenarii au luat în calcul și varianta defavorabilă, iar după ce s-au sfătuit, au decis că indiferent care le va fi soarta, să planteze cu pomi fructiferi terenurile impropii culturilor agricole. Drept urmare, între anii 1960-1962, au plantat peste 100.000 pomi fructiferi. În demersul lor au beneficiat de sprjinul calificat al Dr. docent Ioan Modoran prin consultanță de specialitate și îndrumări tehnice gratuite,  care le-a pus la dispoziție materialul săditor pomicol din soiuri omologate, liber de boli și dăunători, le-a asigurat chiar asistență la pichetare și plantare ( Ivan Grigore,  viitorul inginer șef al stațiunii a lucrat mai multe zile în șir la pichetarea terenului de “După Deal” de la Mijloceni - n.n.). În stilul caracteristic cu care noi știm uneori să ne tratăm binefăcătorii, în primăvara anului 1987, cei de la sfat de la Joseni l-au convocat pe Dr. docent Ioan Modoran și alți străinași (printre care s-a numărat și regretata soție a autorului acestor rânduri – n.n.), prilej cu care le-au notificat că: “unitatea administrativ-teritorială are sarcini de contractare de porci, iar toți cei ce dețin terenuri pe raza comunei trebuie să-și aducă aportul !”. Înțelepciunea, pregătirea și demnitatea caracteristică l-au împiedecat să  răspundă în nota nepoliticoasă a respectivilor, (care intenționau să-i ceară vrednicului academician să devină crescător de porci  - n.n.), iar cu calmul și iscusința, care l-au consacrat, le-a răspuns: „ Bine !, Bine ! oameni buni, după cum știți sunt cercetător și producător de fructe.  Anual produc pe cele 2,50 ha de livadă pe care le am aici și livrez la stat câteva zeci de tone de fructe ! Acest lucru nu contează ? Vreți să devin și crescător de porci ?. Nu pot, chiar dacă aș vrea întrucât la oraș este interzisă creșterea animalelor și păsărilor, cu excepția celor de companie !”. Întrucât în viață  sunt importante faptele și actele fiecăruia dintre noi, iar potrivit datelor preliminare rezultate din Recesământul populației și locuințelor desfășurat anul trecut, țara noastră are un milion de seniori în vârstă de 80 de ani. Dacă cei încă în putere și-ar lua un nepoțel din ciclu gimnazial  și ar planta și îngriji împreună un pom, un arbust fructifer, o magnolie, un liliac în preajma casei ori pe un teren disponibil  ar putea aduce un modest omagiu muncii și activității vrednicilor noștri conjudețeni ce au trudit pentru binele și prosperitatea acestor străvechi meleaguri românești. Actul s-ar constitui și într-o activitate cu important efect benefic în plan educativ, social, economic și al sănătății celor implicați. Trebuite să ținem cont și cu această ocazie  de tradiție,  de obiceiurile locale și reglementările existente și mai ales să ne conform  regulii de aur a moralei și bunei conviețuiri a societății românești potrivit căreia : “ Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Potrivit art..613  Cod Civil (1) În lipsa unor dispoziții cuprinse în lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiți la o distanță de cel puțin 2 metri de linia de hotar, cu excepția acelora mai mici de 2 metri, a plantațiilor și a gardurilor vii. (2) În caz de nerespectare a distanței proprietarul vecin este îndreptățit să ceară scoaterea ori, după caz, tăierea la înălțimea cuvenită, a arborilor, plantațiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate. (3) Proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparținând proprietarului vecin are dreptul de a le tăia, precum și dreptul side a păstra fructele căzute în mod natural pe fondul său. De asemenea trebuie să ținem cont și mai ales să aplicăm sfaturile și îndrumările rezultate din activitatea și experiența practică a specialiștilor. Cineva care zice că a aflat demult de nevoia de lumină a plantelor, esențială în procesul de fotosinteză,  prin care acestea transformă apa și dioxidul de carbon din atmosferă în nutrienți necesari dezvoltării lor, eliberând oxigenul necesar activității umane, dar practic a dovedit contrariul. La intrarea în grădină sa a plantat un brad, actualmente înalt de 8-9 metri, sub brad un nuc, în prezent aflat pe rod, înalt de 4-5 metri, sub nuc o tuie, un brăduț, doi butuci de vie, cinci butași de mure, o perdea de narcise și alte flori !. Acest lucru i-ar supăra cu  siguranță pe foștii și actualii noștri specialiști conjudețeni.

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5