Bistriţa Folk. Clipe

Anul acesta, Bistriţa Folk şi-a căutat locul. A poposit ba în Sinagogă, ba în Teatrul de vară, în traducere liberă – cort, şi aşa o va ţine până în 2015, când vor fi finalizate lucrările de reabilitare la Centrul Cultural Municipal ,,George Coşbuc”. Un exerciţiu greu pentru organizatori, dar şi pentru spectatori. Florin Săsărman a trăit din plin această stare. E partea nevăzută a festivalului Bistriţa Folk care a trecut de douăsprezece ediţii. Au fost două seri de suflet, două seri de emoţie.

Povestea festivalului Bistriţa Folk a început vineri, 22 noiembrie, la Sinagogă. A fost seara de concurs. Vocile au fost bune, chiar dacă emoţiile au fost peste, în unele cazuri. Dar, în cele din urmă, nu trebuie uitat că sunt voci tineri, vorbim de adolescenţi, chiar puşti, cum e băiatul de la percuţie din trupa Diantos din Bistriţa. Unii dintre concurenţi sunt obişnuiţi cu scena, publicul, au mai participat la festivaluri de gen, alţii au mai trecut şi pe la Bistriţa Folk, totul ţine de exerciţiu. Din cauza asta, nu aş vrea să fiu exigentă cu prestaţia unora dintre tinerii folkişti. Întâmplarea a făcut să mă aşez chiar între cele adolescente din trupa Diantos. Nu ştiu cum aş putea să transmit prin scris ce era în sufletul celor două puştoaice. Tocmai de aceea aleg să le înţeleg emoţiile şi trăirile pe scenă. A fost o seară de concurs, o etapă în viaţa lor pe care nu ai cum să o mai schimbi. Dar, ei, ele pot alege să nu renunţe, să lucreze la punctele slabe, să lucreze la încredere. O mamă îşi îmbrăţişează fiica, care la finalul concursului izbucneşte în lacrimi. Nu a fost cea mai bună seară a ei ca artistă solo. Dar a dovedit ce poate alături de colegii de trupă. Lacrimile acelei adolescente mă opresc în a fi dură  cu prestaţia tinerilor concurenţi.

Pe scenă a fost pentru unii dintre ei ca şi în viaţă. Obstacolele sunt lecţii, nu piedici. Am mai remarcat, de asemenea, sensibilitatea şi curajul concurenţilor. Cei mai mulţi au ales să interpreteze compoziţii proprii. Dacă ei cred în ceea ce fac, nimeni nu îi poate opri…nici chiar un juriu. Eu am renunţat de mult ca părerile juriului să coincidă cu părerile mele. Juriul e suveran într-un concurs…şi atât. Publicul te ţine şi te duce mai departe.

Tot vineri au urcat pe scenă Dinu Olăraşu, Adriana Ausch şi Mircea Rusu Band. Dinu Olăraşu şi-a lansat şi un volum de versuri. Personal, îmi place mult mai mult textierul Dinu Olăraşu, dar cunoscând povestea omului Dinu Olăraşu devii înţelegător şi nu mai judeci. Adriana Ausch e exemplul artistului forţă. Arhitectură, folk – România, Conservator, carieră didactică – Boston. Recitalul Adrianei Ausch a dovedit talentul, munca şi curajul artistei de a se reinventa. Seara s-a încheiat cu Mircea Rusu Band. E amintirea de suflet, artiştii mei preferaţi de la această ediţie Bistriţa Folk. Onestitatea, naturaleţea, tandreţea sunt într-adevăr calităţi umane fundamentale. Mircea Rusu şi muzicienii din trupă au toate aceste calităţi. A fost un moment tandru şi sincer. Cred cu tărie că artiştii ar trebui să exerseze mult mai mult cu publicul gestul de tandreţe. Gestul de tandreţe trebuie exersat, ca să nu-l uiţi, ca să nu îţi vină greu să îl faci.

A doua seară de festival a fost seara premiilor, seara diplomelor, ultima seară de festival. Artişti precum Magda Puşkaş, Victor Socaciu, Ducu Bertzi ştiu cel mai bine că e esenţial să rămâi autentic, dacă vrei să fii credibil.

Finalul rămâne acelaşi…Bistriţa Folk, ediţia a XII-a, a mai confirmat, încă o dată, dacă era cazul că folkul e iubit, că Florin Săsărman e iubit şi e determinat să meargă mai departe...indiferent de locaţie, indiferent de sponsori mai puţin darnici, indiferent de autorităţi mai mult sau mai puţin cooperante. Puţini dintre noi ajungem să ne cunoaştem sau să avem o legătură comunitară cu cei care împărţim spaţiul public. Ca să umplem acest gol, trebuie să ne fabricăm un sentiment de apartenenţă, cum e Bistriţa Folk.

Bistriţa Folk este un eveniment organizat de Centrul Cultural Municipal şi ASCRIM, cu sprijinul Primăriei Bistriţa şi Centrului Judeţean pentru Cultură.

Marele premiu: Ana-Maria Dumitru din Bucureşti

Premiul I: trupa Diantos din Bistriţa

Premiul II: Laura Todică din Alba- Iulia

Premiul III: grupul Icarus din Botoşani

Premiu special: Copacul verde din Prundu Bârgăului

Premiu special: Condimentul muzical

Premiul Tinereţii Bistriţene: trupa Diantos

Premiul special Ovidiu Domnici: grupul Icarus