Bistriţeni la… Turul Franţei

În viaţa oamenilor din Bruxelles, unde revin peste 30 metri pătraţi de spaţiu verde pe cap de locuitor, iar zona din jur este lipsită de dealuri înalte, e uşor de înţeles de ce sporturile reprezintă un aspect important.
Ciclismul este un sport popular, deşi nu prea se practică în centrul oraşului, unde sunt câteva zone înşelătoare la care oamenii trebuie să fie atenţi deoarece traficul este periculos. În suburbii şi prin păduri există poteci pentru ciclism şi majoritatea zonelor urbane au piste speciale.
Bicicletele se pot închiria chiar şi în gări. Este obligatorie purtarea căştilor de protecţie.
Acest sport, ciclismul, este foarte iubit în Belgia, ca şi în celelalte ţări europene.
Pe 30 iunie a.c., a început Turul Franţei, turul bicicliştilor, concurs mondial. La Liege s-a desfăşurat ceremonia oficială în faţa Palatului provincial. Cursa din Belgia a avut o distanţă de 198 km. Concurenţii au traversat 18 comune în provincia (regiunea) Liege şi au coborât până la Luxemburg.
Plecarea de la Liege s-a desfăşurat, din nou, din acelaşi loc, după patru ani. Marea mea uimire a fost să văd şi să aud prin mulţimea prezentă vorbindu-se româneşte.
O mare de oameni, de toate naţionalităţile, înşirată de o parte şi de alta a şoselei, steaguri belgiene afişate peste tot: pe clădiri, în public, pictate pe feţele celor aflaţi în faţă, pe haine, pe câinii iubiţi mult în această ţară, mi-au demonstrat pe viu cât este de iubit sportul, în general, şi ciclismul, în special… în Belgia. Chiar dacă cerul era de multe ori mohorât, lumea obişnuită cu această climă ignoră ploile şi mai mereu este pregătită şi dotată cu umbrele ori pelerine. Pe când în România oamenii mureau de cald, în Belgia temperatura nu a depăşit 30 grade Celsius.
Cu mic cu mare, oamenii ieşiţi din case au încurajat echipele de biciclişti, au vândut produse speciale, dar interesul a fost atât de mare şi pentru că Belgia avea în concurs echipaj participant. M-am întrebat atunci de ce noi, românii, nu avem participanţi… Apoi, am descoperit ce cheltuieli uriaşe presupune un astfel de tur. Oameni bine pregătiţi: doctori, tehnicieni, aparatură, de la autobuz la biciclete speciale, alimente şi băuturi răcoritoare, echipamente personalizate cu însemnele fiecărei ţări, într-o grafică deosebită, sportivi bine antrenaţi, concursul având reguli bine stabilite. Turişti olandezi, francezi, belgieni şi din alte ţări şi-au instalat corturi ori rulote pe toată ruta desfăşurată în cadrul turului, de-a lungul a câtorva săptămâni. Organizarea a fost perfectă, asigurându-se trenuri, maşini, spaţii special rezervate, dar şi poliţie ori jandarmerie pentru siguranţa turiştilor. Toată activitatea a fost transmisă de televiziuni, posturi de radio şi ziare. Peste tot au fost afişate, pe ecrane mari, filmări din concurs. Numere de telefon, sectoare adaptate, ambulanţe, toalete ecologice, toate au făcut dovada că publicul doritor ori iubitor de sport poate, fără griji ori probleme, participa şi încuraja cicliştii de la Turul Franţei.
Pentru orice fel de informaţie, o echipă bine pregătită a fost la dispoziţia publicului 24 de ore din 24, la „Casa Turului”. Numărul de telefon ori adresa de net erau afişate peste tot.
Trebuie neapărat să adaug că orice parcare era securizată şi gratuită. În acest fel, interesul publicului a fost şi mai mare. În zilele concursului, trenurile au fost, şi la plecare şi la întoarcere, gratuite, cu alte cuvinte, m-am documentat la faţa locului, iar organizarea a fost perfectă. Mă întreb la noi, pe când iubitorii de sport vor putea asista la astfel de organizare, desfăşurare de concursuri pentru educarea celor mici şi recreere?
Marilena Toxin
Foto: Gh. Toxin