Bou înstruțat, ogoare îmbelșugate, fete măritate

Dacă în Maramureș fetele de măritat se cunosc după cât de roșie e oala din vârful copacului din fața casei (cu vedere directă la averea familiei, direct proporțională cu numărul obiectelor atârnate în ram), la noi le știi după cum “se (z)bat”, îmbrăcate în straie populare, să pună mâna pe el, personaj principal în ziua Rusaliilor. Boul, căci despre el este vorba, se lasă purtat de feciori de-a lungul satului, ziua în amiaza mare, pentru ca aspirantele la statulul de femei măritate să aibă pe cine “înhăța”. Cu traseu prestabilit din deal în vale (de la care se abate cu greu, doar dacă nu e bou, ci tăuraș ceva mai nărăvaș ori nonconformist, caz în care oricum lumea “străjuitoare” are grijă să îl întoarcă pe drumul cel bun), încornoratul, cel mai falnic patruped din sat, nu se arată oricum, ci poartă cunună de flori adunate de pe hotar și panglici colorate. Nici însoțitorii lui nu-s de ici, de colo: ei au costume tradiționale, vin călare pentru a spori anvergura evenimentului, unii au fețe mascate și păpărugă la brâu, să fie stropiți cu apă, de pe margine, pentru ca anul să fie unul mănos și răul alungat. Și ca orice fapt de țară, regulile sunt clare: prima venită, prima servită, că nu degeaba s-a străduit ea să ajungă în față; și în plus, odată falnicele coarne atinse, e rost ca fata să se așeze la casa ei; iar de aici și până la cununia din anul respectiv, pasul nu mai e decât unul. De mândră poveste și minune în sat - nu trei zile și trei nopți, ci doar una - protagoniștii cântă, joacă și petrec până în seară, că e mare bal mare la Căminul Cultural.
Se întâmplă la Figa, an de an, fără excepție, de când se știu moșii și strămoșii locului, adică de secole. Semnificațiile nu sunt doar cele cu specific nupțial: obiceiul păgân cu “Înstruțatul boului”, căci despre acesta este vorba, are o simbolistică aparte, axată și pe triumful luminii, pe ideea fertilității, a speranței de bunăstare, a veseliei interioare sufletului uman venite din izbucnirea verde de afară.