Breviar astrist - decembrie 2012

- Începutul de noiembrie debuta cu o veste tristă în lumea culturală a judeţului nostru – dispariţia neaşteptată a distinsului scriitor Ion Moise, regretat de colegii de condei, de colegii de presă, de cei care i-au simţit prezenţa la „Saloanele Rebreanu”, „Mărul de Aur”, „Zilele George Coşbuc” sau „Mişcarea literară”… A fost prezent la manifestările anuale ale Astrei năsăudene, devenind membru al acesteia la adunarea anuală din 1992 de la Sângeorz Băi, fiind apoi prezent la manifestările astriste de la Salva, Zagra, Coşbuc, Valea Ilvelor, Rebrişoara, Năsăud, la sediul Astrei năsăudene. Dumnezeu să-i răsplătească efortul făcut în numele Astrei, societate culturală pe care a stimat-o pentru felul în care a promovat şi susţinut sentimentul naţional al neamului românesc.
- O altă tristeţe care ne-a încercat pe mulţi năsăudeni a fost dispariţia de pe peretele estic al Casei de Cultură a tuturor metopelor reprezentând toate muzele antichităţii… N-a fost puţin lucru să ai la Năsăud un astfel de patrimoniu artistic, admirat îndelung de oaspeţii oraşului.., şi aceasta s-a datorat numai faptului că Năsăudul a avut şansa rarisimă să-l aibă pe profesorul universitar de arte Ioan Nichifor Someşan, autorul de excepţie al multor lucrări de artă pe care le-a dăruit comunităţii sale şi pe care multe alte localităţi şi le-ar dori… Nimeni nu renunţă la astfel de valori, când le are, chiar dacă nu le înţelege, dar la Năsăud !? Au mai rămas ca opere ale aceluiaşi autor, vitraliile istorice şi picturile alegorice din Primărie, respectiv „învăţământul pedagogic năsăudean” în picturi şi vitralii din holul Şcolii Generale… Sperăm din suflet să nu aibă aceeaşi soartă precum „muzele antichităţii”. Nu tot ceea ce nu înţeleg unii reprezintă un kitsch, mai ales în artă şi în creaţiile oamenilor de artă… Pierderea metopelor cu muzele antichităţii este greu de estimat acum.. Poate generaţiile viitoare de năsăudeni s-ar fi bucurat să le aibă, dar aşa, vor avea ca patrimoniu cultural tot atât cât le rămâne şi ca resurse naturale, adică mai nimic..! Astăzi demolăm şi vindem ! Mâine?!
- Perioada 7-11 nov. a.c. a însemnat prezenţa astriştilor năsăudeni la Simpozionul internaţional „Românii din afara graniţelor ţării. Iaşi – Cernăuţi Legături istorice”. Delegaţii ţinutului la aceste manifestări au fost prof. Ioan Seni, preşedinta Floarea Pleş, asist. Rafila Telcean, fam. prof. Valerica şi Romulus Berceni (Năsăud), pr. Leon Pop (Poiana Ilvei), prof. Ana Filip şi stud. Iuliu Morariu (Salva), prof. Pavel Berengea (Ilva Mare), Irina Orza şi Tamara Moise (Bistriţa), scriitor Cornel Cotuţiu (Beclean), scriitorii Hanna Bota şi Teodor Tanco (Cluj-Napoca), iar din Ardeal - pr. Ioan Morar (Gherla), alături de astriştii din Sibiu, Blaj, Alba Iulia, Harghita-Covasna, Braşov, Maramureş… S-au întâlnit cu astriştii din Iaşi şi Moldova (de pe ambele maluri ale Prutului..), cu academicianul Alexandru Zub şi alţi profesori ai Universităţii din Iaşi.. S-au lansat cărţi şi reviste editate atât de românii din ţară cât şi de cei din diaspora… Am audiat în plen, cu mult interes felul în care preţuiesc românii actul de cultură, felul în care evoluează condiţiile lor de afirmare, mai ales în diaspora, reieşind că orice reuşită depinde de felul în care te întrebuinţezi pentru o cauză anume şi mai ales cât efort depui în acest sens. Secţiunea „Religie şi spiritualitate” a fost moderată de astriştii noştri – pr. Leon Pop („Paradoxul smochinului neroditor..)) şi stud. la Teologie – Iuliu Morariu („Bistriţeanul Gavril Bănulescu-Bodoni în viziunea basarabeanului Antonie Plămădeală”); Secţiunea „Limbă şi literatură română” a fost moderată de universitari din Iaşi şi Cahul ca şi Secţiunea „Istorie, cultură şi civilizaţie românească”. În ultima secţiune au evoluat şi delegaţii noştri: Ioan Seni – „Legături istorice prin Tabăra de cultură şi civilizaţie românească ”; Cornel Cotuţiu – „La noi” şi „acasă” în ipostază bivalentă; Pavel Berengea – „La graniţa dintre imperii – Ţinutul Năsăudului în sec. XVIII-XIX”; Teodor Tanco – „Ion Creangă şi crengeştii – contribuţii la unitatea românilor”.
- La Cernăuţi, pentru Simpozion s-a reţinut din timp Sala de festivităţi a Primăriei, dar aflam pe drum că tocmai în ziua respectivă Sala nu mai era disponibilă (!); S-a obţinut prin Universitatea din Iaşi, o Sală festivă la Universitatea din Cernăuţi, dar în momentul sosirii noastre în oraş n-a mai fost nici aceasta disponibilă, aşa că Simpozionul la Cernăuţi a avut loc într-un spaţiu mai redus în care-şi desfăşoară activitatea Societatea culturală „Mihai Eminescu” (Întreaga clădire a fost proprietatea românilor, dar nu li s-a restituit decât două cameri şi un coridor; evreilor li s-au restituit toate clădirile din Cernăuţi!).. Simţeam cu fiori reci primirea glacială de care aveam parte.. Nicio autoritate ucraineană nu s-a lăsat întâlnită.. Desluşeam încet, încet de ce pe stradă nu se aude nicio vorbă românească.., ca şi la Odesa, de altfel. Ne-am bucurat însă când aflam că-n Sala festivă de la etaj s-a semnat în 28 nov. 1918 actul de Unire al Bucovinei la România, act atât de drag românilor, dar compromis ulterior de Pactul Ribentrop-Molotov (1939).., şi-n zilele noastre de Tratatul cu Ucraina - 1997 - preşedinte Emil Constantinescu şi nereziliat în 2007 de preşedintele Traian Băsescu, când românii au fost pur şi simplu abandonaţi Ucrainei fără niciun profit sau avantaj politic pentru românii ce trăiesc în Ucraina. Pe acest temei, drepturile lor de minoritari sunt ca inexistente, iar consulul român este nevoit să vorbească „numai în şoaptă” pentru a nu irita sau supăra autorităţile ucrainene! Mai mult, statul ucrainean susţine şi aprobă românilor tot felul de societăţi minuscule, cu statut propriu, de fapt reuşind dezbinarea lor prin promovarea de orgolii nesăbuite şi invidii hidoase.. Pe acest fond este tot mai greu să-i unească cineva într-un ideal comun..; Astra, societăţile „Eminescu” şi „Golgota” etc. încearcă o unitate spirituală a lor, dar până toţi românii din Bucovina sau Basarabia nu vor beneficia de „mintea românului de pe urmă”, unitatea românească a tuturora va fi greu de îndeplinit..
- Lucrările Simpozionului insistau deci pe sensibilizarea spirituală a tuturor celor de faţă sau implicaţi în această acţiune, susţinând limba română, personalităţile care au militat pentru românism altădată (Aron Pumnul, Mihai Eminescu, fam. Hurmuzachi, Puşcariu, Zbiera, Onciul..), istoria românilor aşa cum a fost şi este…, evidenţiindu-se delegaţii de la Blaj, Harghita-Covasna, Cluj-Napoca şi localnicii.. Ne-am bucurat să-i putem ajuta pe loc cu euro, grivni, lei româneşti sau moldoveneşti pentru soclul statuii lui Eminescu din Hliboca (propunerea şi exemplul personal i-a aparţinut d-lui Teodor Tanco), apoi toţi participanţii au făcut donaţii după posibilităţile lor, suma colectată fiind suficientă pentru scopul acţiunii. Ne-am bucurat pentru spectacolul de cântece şi recitări româneşti susţinut de Ansamblul „Perla” al Centrului Bucovinean de Artă din Cernăuţi – director Iurie Levcic, un brav care ne-a şi însoţit în turul oraşului, oferindu-ne explicaţii interesante despre fiecare bulevard, clădire sau instituţie; Din glasul copiilor am reţinut: „Stau mereu cu fruntea sus/ Şi spun tot ce am de spus..! Dar cei dragi sunt prea departe/ Le duc dorul zi şi noapte..!” În cimitirul din Cernăuţi am admirat mormântul lui Aron Pumnul şi al altor personalităţi române..; Ne bucuram să vedem în Piaţa Centrală hrisovul lui Alexandru cel Bun prin care sunt atestate toate comunităţile româneşti din Bucovina.. În faţa lui – statuia lui Sevcenko! Am vizitat Universitatea din Cernăuţi, beneficiind de explicaţiile unui ghid foarte documentat şi care ne stârnea interesul cu fiecare nuanţare! Purtaseră numele de Carolina, Ferdinand, Sestil Puşcariu, astăzi „Iurii Fedkovici” şi s-a dezvoltat susţinută de Mitropolia Bucovinei… Se menţine o singură catedră în limba română în cadrul Facultăţii de Filologie..!
În drum spre Herţa, la Băceni impresionează Casa de copii recuperaţi din ghearele străzii, prin autofinanţare şi confort.. În schimb Biserica Mănăstirii din aceeaşi localitate, donată de guvernul de la Kiev, te umileşte prin monumentalitatea sa şi finisajul ei în aur, contrastând strident cu starea modestă a credincioşilor cărora le-a fost donată… Aparţine fireşte, de Mitropolia Moscovei! Biserica din Herţa aparţine de Mitropolia Moldovei, este în renovare de câţiva ani şi-n loc de clopote are o butelie de aragaz adaptată. Au promisiunea Universităţii „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti pentru clopote, iar noi, pe loc am făcut donaţii în sprijinul acestei biserici, spre bucuria tânărului preot român Nectarie Bălan, care, împreună cu preoţii din Iaşi, Năsăud şi Gherla au săvârşit un paos religios închinat poetului Eminescu şi cărturarului Gh. Asachi, personalităţi ilustre a căror busturi tronează în spaţiile parcurilor din Herţa. A conferenţiat prof. dr. în limba română, Elena Apetri, o veche prietenă a dascălilor din Maieru care au găzduit-o cu grupul de copii din Herţa în cadrul Taberei internaţionale „Acasă la noi”, iar acum, pe această cale le transmite gândurile sale cele mai bune. Copiii de la Şcoala de Muzică au susţinut un variat şi bogat program artistic stilizat de profesoara Irina Achiri, dirijor al formaţiei corale a Bisericii care-şi doreşte un schimb de experienţă cu un cor religios năsăudean… În drum spre Cetatea Hotinului a fost vizitat cimitirul familiei Hajdeu, aflat în degradare vizibilă. Spre finalul zilei am mai reuşit să vedem cetatea lui Ştefan cel Mare – Hotinul, dotările ei, poziţia sa strategică, echipamentul şi armamentul de epocă. Ne-a costat 20 de grivni pe fiecare, dar nici ghidul şi nici textul de la intrare nu-i amintesc nici pe Bogdan sau Alexandru cel Bun şi nici pe Ştefan cel Mare, Petru Rareş sau urmaşii acestora, în schimb se vorbeşte despre panii polonezi (unul dintre ei are deja un monument de bronz în apropierea cetăţii!), hatmanii sau cnezii ucraineni. Cetatea Hotinului a aparținut, într-o perioadă de circa 650 de ani, astfel: românilor moldoveni aproape 380 de ani cumulați, turcilor otomani circa 90 de ani, rușilor o perioadă de 112 ani, comuniștilor sovietici aproape 50 de ani iar ucrainenilor numai 20 de ani. Asta e! Istoria românilor se fură azi, în ultimii 20 de ani ca niciodată! Iar autorităţile româneşti de astăzi se lasă furate pentru un pumn de arginţi! E bine s-o ştie şi generaţiile tinere care speră într-un viitor sublim, dar din nefericire pentru ei, vândut deja de părinţii lor! Halal diplomaţie românească!!! Seara târziu, la luminile de decor am văzut şi zidurile Cetăţii Cameniţa.. Alt suspin!
În ultima zi eram oaspeţii Liceului „Mihai Eminescu” din Edineţ unde admiram o expoziţie de creaţie şi asistam la o masă rotundă moderată de tânărul prof. Lucian Sava din Vaslui, în care adolescenţii din Edineţ îşi exprimau liber opiniile cu privire la viitorul R. Moldovei în UE. Aici s-a făcut cea mai mare donaţie de carte, deşi în fiecare localitate prin care am trecut am făcut acelaşi lucru. La Ruseni s-a dezvelit placa unui român, victimă a terorii comuniste – Vladimir Rusanovschi. Era prezentă familia sa de intelectuali şi autorităţile locale şi raionale. Ne-a entuziasmat calitatea programului artistic, declamaţiile şi cântecele autentic româneşti; La Donduşeni ne despărţeam oficial de astriştii basarabeni, la o masă mai mult decât bogată şi umezită îndeajuns de vinul tot mai bun al Basarabiei. O orchestră cu trombon, trompetă, acordeon, vioară, orgă şi tobă te ridica în slăvi cu gândul sau sufletul..; am văzut în fugă Soroca şi ne grăbeam spre România, vama Costeşti-Stânca; 10 minute ne-au lipsit să prindem acceleratul de Timişoara la Suceava. Ne-am tensionat puţin, dar cu noi ardelenii, erau delegaţii din Iaşi şi mai ales cei din Cahul care aveau de parcurs şi ei distanţe la fel de mari, ca şi noi. Prindeam în trecerea Carpaţilor, o superbă zi de toamnă târzie, putând contempla culorile toamnei în toată cromatica lor.. A doua zi soseam totuşi acasă, cu mari semne de întrebare pentru ceea ce li se întâmplă încă românilor din Estul ţării… Oare Ţara Mamă îşi abandonează fiii din diaspora? (Vezi Tratatele semnate cu Ungaria (1996) şi Ucraina (1997) – pagini ruşinoase pentru diplomaţia românească. Sutele de cărţi pe care le aveam cu noi le-am distribuit cum am putut şi pe unde am putut, prin Cernăuţi, Băceni, Herţa şi mai ales la Edineţ. Şansa românilor de-acolo, aşa cum o văd ei este obţinerea cetăţeniei române şi abandonarea acelor ţinuturi extraordinare, nu pentru a se stabili în România, cât pentru a se risipi oriunde în lume, ca şi românii din Ţară de altfel… Cred că este o pedeapsă de la Dumnezeu!
25 nov. era o zi de bucurie pentru năsăudeni. Mitropolitul Andrei Andrecuţi oficia Sf, Liturghie la Năsăud în compania p.c. preoţi Lucian Greab şi Florin Rus. Corul Deisis dirijat de diacul George Cârcu a susţinut partea corală a Liturghiei şi a dedicat distinsului oaspete şi credincioşilor năsăudeni un bogat Concert de pricesne şi colinde: „Maica Sfântă”, „Ridica-voi ochii mei la ceruri”, „Astă seară spre sfinţit”, „Nunta din Cana Galilei”, „Cu noi este Dumnezeu”, Pentru tine, Doamne”, „Pe Domnul lăudaţi-l”… În aceeaşi zi, Corul „Laudaţio” al Bisericii nr. 2 Năsăud (pr. dr. George Celsie), dirijat de diacul Dumitru Buhai, participa cu repertoriul bine statornicit la Sf. Liturghie a Bisericii din Runcul Salvei. P.c. pr. Ilie Furcea a mulţumit public pentru selecta prestaţie a corului, atât în timpul Liturghiei, cât şi pentru colajul superb de colinde prezentat credincioşilor. Aceleaşi mulţumiri le-au fost adresate şi de rudeniile familiei Dâmbu Ioan, Victoriţa şi Mariana, unde au poposit câteva clipe la sfârşitul Liturghiei.
Ne apropiem cu paşi repezi de sfârşitul anului calendaristic 2012, an care cu bune sau cu rele ne obligă la un firesc bilanţ al activităţii noastre astriste. Adunarea anuală pe 2012 va avea loc după 31 decembrie, odată cu sfârşitul anului financiar, când se vor prezenta toate rapoartele, aşa cum cere noua legislaţie. În pragul Sfintelor Sărbători de iarnă, conducerea Despărţământului urează tuturor membrilor Astrei şi simpatizanţilor săi, multă sănătate, satisfacţii cât mai mari în anul care vine şi un spor de mulţumire în tot ceea ce vom reuşi pe linia voluntariatului astrist.
Prof. Ioan Seni, preşedinte Desp. Astra Năsăud