Călătoria

Am călătorit mereu cu gândul lui Octavian Paler în gând: „Există, probabil, locuri care te cheamă nu atât să le cunoşti, cât să-ţi arate chipul cu care să le priveşti.” Acesta a fost biletul meu de călătorie. Valabil şi acum.
Am călătorit ca să uit. Am călătorit ca să-mi amintesc. Uitam uneori câte ceva intenţionat, de unde plecam, pe unde ajungeam. Ca să mă mai întorc şi ca să mă mai duc. Nu totdeauna am reuşit.
Dar orice călătorie lasă urme. Pe nisipul fiinţei mele. Orice călătorie sapă câte un pic din ţărmul meu, când călătoresc, îngustându-l şi ducându-l din nou în larg, cu valul. Timpul călătoriei este tot timpul. Nu trebuie amânat, uitat.
Destinaţiile care mă aşteaptă ştiu câte ceva despre mine, dinainte. Ele se desăvârşesc prin prezenţa mea. Mă primesc ca pe-o sărbătoare laică. Pregătesc locuri, zile. Când plec iau cu mine o parte din ele.
Călătoresc atât cât vreau eu. Mă las călătorită, călătorind, atât cât simt bucuria de-a călători. În orice călătorie, uit de mine şi-mi amintesc de mine, în egală măsură. Călătorie fără măsură.
Călătorind, am luat premiul cel mare. Am locuit unde am vrut. Delegaţia mea în lume a fost decontată corect. Sunt aici, dar m-am întors de acolo. Am fost acolo, ca să mă întorc aici. În timp şi în spaţiu.
Orice călătorie mi-a arătat chipul în oglindă. Pentru că repetarea unei călătorii e mai greu de îndeplinit, am luat totul de prima dată, cu dreptul divin al privilegiatului care poate călători.
Locurile văzute au devenit şi ale mele. Glasul pământului din Rebreanu s-a transformat în pasiunea pentru pământurile văzute, ca zestre spirituală. Singur glasul iubirii rămâne fără glas.
Cine rămâne? N-am călătorit cu cine am vrut. Deşi ştiu cât este de important cu cine călătoreşti. Cine pleacă? O parte din mine. Se desprinde ca împărţirea continentelor. Se aleg alte ape, ale răbdării, ale aşteptării.
Aş introduce călătoriile ca obiect de studiu. Aş pedepsi cu o călătorie. Aş recompensa cu o călătorie. Aş proba sentimente, călătorind. Singurătatea călătorului e altfel. Marile călătorii au adus descoperiri.
Este vorba despre călătoriile adevărate, nu despre cele pur literare, imaginare, metaforice. Cele care mută, care schimbă, care transformă, redefinind harta, cu linii personale. Călătoria ca viaţă. Ca trăire.