Camelia Cornelia Gal, un om între oamenii și cărțile de la Liceul Economic Năsăud, într-o nouă etapă a vieții

Mi-a fost drag să știu că așa cum există un custode al peșterii, al palatului, există  și un custode al cărților, ferecat deseori în odăi luminoase, mirosind a vremuri trecute, a podele de brad, a mere coapte și a tuș decolorat de atâtea priviri care i-au atenuat luciul. În dicționarul limbii române, unul dintre sensurile cuvântului ,,custode,,  este ,, lucrător într-o bibliotecă având misiunea de a supraveghea eliberarea și restituirea cărților în sala de lectură,,. Până în luna septembrie și școala noastră, Liceul Economic Năsăud, a avut un custode, care de peste 20 de ani ajungea dimineața, la prima oră, întotdeauna înaintea celor tineri, grăbiți și întârziați. Trecută de prima tinerețe, cu șuvițe ninse și mereu cu cercei sticloși, haioși și colorați, atârnând greu în balanța modei, cu ținute colorate, doamna noastră Cami, căreia puțini   îi mai spuneau pe nume pentru că de atâta vreme o strigam cu toții Domnișoara bibliotecară, avea mereu biblioteca plină,  întotdeauna un proiect în creion și de fiecare dată o povață moralizatoare. Și mai avea hârtie colorată pentru te miri ce decor și ațe pentru nefericite și inopinate  accidente vestimentare, coli A4, crenguțe de brad, un tutun pentru colege, un mănunchi de frunze din toamnă trecută, un coș împletit cu nuci învelite-n staniol de la bradul de anul trecut, o jachetă nouă cumpărată de la Brașov și-o cănuță de cafea în care niciodată nu punea zahăr. În sertarele alea vechi, avea mereu  o bucată de hârtie pentru împachetat cadouri urgente, două-cinci cărți noi de la ,,Astra” (de care aveam nevoie întotdeauna pentru premii ) și câte și mai câte minunății, toate lăsate de cei care se perindau prin bibliotecă cu voie și  de nevoie. Așa că, doamna noastră Cami era un custode pe cinste pe care îl găseam mereu în școală și care, în scurtele sale dispariții se folosea de două anunțuri: Plecată la ședință și Revin în 10 minute. Altfel, era mereu pe poziție și ne saluta în fiecare dimineață dindărătul ușii întredeschise ,, Mneața, fe-te-lor!” și fiecare silabă se auzea cu o altă tonalitate. (te-ul din mijloc se auzea cel mai tare).

    Montaniardă pasionată, călătoare de profesie, domnișoara Camelia Cornelia Gal, trecută prin felurite școli și guvernări, prin toate marile șantiere din epoca de aur și argint, de la Rovinari, până la București și mai departe pe Valea Prahovei (unde tatăl dumneaei fusese inginer), își trăiește eterna tinerețe aici, la Năsăud unde familia sa a poposit de câteva decenii. Acum, e custodele orașului pentru că a ales să facă plimbări zilnice și să supravegheze răsăritul soarelui, verdele pădurii și vâltorile Someșului. Se știe bine cu Micul Prinț și de câte ori îl întâlnește ieșind de la școală, îl salută de departe. Pentru noi, cei din Economic, e tot Domnișoara bibliotecară, chiar dacă a ales pioletul și bocancii, pantalonii de schi și căciula de blană, să colinde lumea la răsărit de soare- PENSIONARE.

                                                                                   colegii de la Liceul Economic Năsăud