Camelia Tabără: Este inadmisibil ca 40% dintre copii să nu aibă nivelul minimal de achiziţii la final de şcoală

Rep.: - Spuneaţi, în urma Evaluării Naţionale şi a Bacalaureatului, văzând situaţie, că fiecare copil ar trebui să ştie minim de 5, că subiectele nu au fost foarte grele, că şi profesorii au un rol important în aceste rezultate. Cum vedeţi situaţia?
Camelia Tabără: - Da, este un lucru pe care l-am discutat imediat după examenele naţionale. În ultimii ani, întotdeauna ne-am clasat undeva peste media ţării, dar în acest an am fost cu aproape două procente sub media ţării. Nu pot să spun că sunt rezultate slabe, dar mi s-a părut că e momentul în care trebuie să dăm un semnal de alarmă fiindcă avem această tentaţie, ca dascăli: am predat, mi-am făcut materia şi asta este. Or, din punctul nostru de vedere şi al legislaţiei care există şi a tot ceea ce ar trebui să existe în şcoală, important este ceea ce ştie elevul, care este achiziţia elevului. Am spus tuturor, şi susţin asta, este inadmisibil ca 40% dintre copii să nu aibă nivelul minimal de achiziţii la final de ciclu gimnazial. Chiar am avut o discuţie în ziua examenului la matematică, în cartier, când mămicile m-au abordat şi mi-au spus că a fost greu la subiectul de matematică. Nu a fost greu subiectul la matematică, au fost elemente de programă. Au fost probleme de clasa a V-a. Bineînţeles că, înainte de evaluare, de admitere, recapitulezi problemele de bază din toţi anii. Dar nivelul de 5 sunt acele grile cu operaţii elementare – perimetrul pătratului, un calcul matematic elementar, o transformare. La română, la fel, au fost elemente minimale. Dacă avem elevi care au luat 2 şi 3, din care un punct este din oficiu, bineînţeles că trebuie să te întrebi ce au făcut aceşti copii în patru ani de şcoală. Mai mult decât atât. Sunt muşţi care spun că nu învaţă copiii. Dar atunci, cum au ajuns în clasa a VIII-a? Promovarea fiecărei clase presupune atingerea unui nivel de achiziţii. Dacă nu ştie perimetrul dreptunghiului, de ce are notă de promovare la fizică? Cum reuşeşte să facă o problemă la chimie sau să înţeleagă reacţiile de la această materie? Din această perspectivă, le-am recomandat directorilor, şi vom spune pe toate canalele, când vom avea consfătuiri cu colegii şi cu cadrele didactice, că trebuie să avem această preocupare. Comanda pe care societatea ne-o dă este achiziţia minimală pentru fiecare elev. Este adevărat că avem un pluton de copii fruntaşi cu care ne mândrim, care merg la Olimpiadă, care ne fac cinste şi confirmă, şi pe plan intern, şi în competiţiile internaţionale, s-au deschis porţile şi avem foarte mulţi absolvenţi care se duc în lume şi confirmă. Deci, sistemul educaţional românesc este un sistem foarte bun. Dar nu ne putem permite să neglijăm nici cealaltă zonă. Am făcut statistici şi, în ultimii ani, populaţia şcolară antrenată la olimpiade e de 6%, iar pentru aceşti copii noi investim foarte mult, atât noi, ca şi Inspectorat, cinci luni organizăm doar olimpiade, cât şi profesorii. Avem un interes maxim şi e bine să fie aşa, pentru că este plutonul şi locomotiva care trage. Dar în cealaltă parte, avem 40% copii pe care, spune eu, îi neglijăm sau despre care nu vorbim, sau nu ne punem oglinda să vedem ce s-a întâmplat cu fiecare copil. Este recomandarea pe care am făcut-o tuturor directorilor şi pe care o voi monitoriza, fiecare consiliu profesoral va trebui să facă analize interne şi să vedem care sunt cauzele care au dus la aceste rezultate. Mai mult decât atât, noi am făcut un top comparativ al şcolilor tocmai pentru a-i stimula. De ce într-o comună se poate, iar în cealaltă, pe care noi o percepem asemănătoare, există un procentaj de trei ori mai mic. Acei profesori şi acea conducere trebuie să-şi pună problema cu onestitate. Nu vrem să facem rău nimănui, nu vrem să căutăm victime neapărat, dar nici nu ne putem permite, ca sistem, să spunem: asta e, copiii nu învaţă, noi ne-am făcut datoria, am predat, ce dacă după noi nu a mai venit nimeni, noi am predat, la revedere. Este nevoie de atenţie maximă şi interesul să fie centrat pentru achiziţia elementară a copilului. Pe urmă clădim.