Cântecele patriotice, secvențe din istoria țării

         Întotdeauna a existat o formă artistică prin care poporul nostru și-a putut exprima atitudinea față de marile evenimente și realități istorice.  Mai întâi, prin creațiile poetice de factură populară, asociate cu cele muzicale și apoi, prin cele culte, puse în valoare de marii creatori de artă. Ca gen autonom și de-o largă accesibilitate s-a dovedit cântecul patriotic. El n-a fost,, inventat’’ de niciun regim politic, ci a apărut din dorința mobilizatoare de împlinire a unor idealuri sociale, de evocare a evenimentelor glorioase și a unor personalități, devenite simbol în istoria neamului românesc. Cântecul patriotic s-a impus în preajma Revoluției de la 1848, având ca surse vechile cântece cu conținut social, dar și sub influența cântecului francez ,,Marseillesa’’. Impresionat de Adunarea Națională de la Blaj, din 1848, Andrei Mureșanu scrie poezia ,, Un răsunet’’ care, în 1990 a devenit Imnul de Stat al României, cu titlul ,,Deșteaptă-te române !’’. El a fost căntat  cu voci răsunătoare prin munți de oștenii lui Avram Iancu, cu voci șoptite în timpuri primejdioase, dar a reușit să treacă mereu peste obstacole și să se transmită din generație în generație’’. Poezia și muzica imnului sunt nemuritoare și au intrat în fondul de aur al liricii patriotice românești. În anii ce au urmat, cântecul patriotic a primit noi valențe emoționale, devenind un factor important în lupta pentru unire și libertate națională. Aceste idealuri îl determină pe Vasile Alecsandri să scrie ,,Hora Unirii’’, care va dăinui peste vremuri prin ritmul muzicii, al dansului și a versurilor înflăcărate.Tot acum apare cântecul ,,Pe-al nostru steag e scris Unire’’ dedicat Unirii Principatelor Române de la 1859. Muzica este scrisă de Ciprian Porumbescu, iar versurile aparțin lui Andrei Bârseanu  : ,,Pe-al nostru steag e scris Unire / Unire-n cuget și-n simțiri/ Și sub măreața lui umbrire / Vom înfrunta orice loviri’’. Melodia cântecului este în prezent imnul național al Albaniei. Războiul pentru independență, precum și cea dintâi conflagrație mondială, sunt evenimente importante care marchează istoria României, având un impact puternic în conștiința colectivă. Cântecele din această perioadă exprimă atât starea de spirit a combatanților, cât și a celor rămași acasă, atitudinea ostașilor în momentele tensionate, speranța că prin luptă vor birui. Plin de semnificații patriotice și mobilizatoare este cântecul ,,Treceți batalioane române Carpații’’, scris în timpul primului război mondial, ca un cântec de luptă, pe care îl auzim și astăzi cu diferite ocazii sărbătorești. Versiunea reală a cântecului era :,,Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă/ Visam de când eram copii / Să trecem Carpații / Ne trebuie Ardealul, / De-o fi să ne-ngroape de vii’’. Din relatările poetului Adrian Păunescu reiese că, ,,trei strofe din acest cântec aparțin istoriei, iar restul sunt adăugiri ale Cenaclului Flacăra, fiind dedicate Marii Uniri de la 1918 : ,,Un cântec de luptă bătrân ca Unirea / Voi compatrioți ascultați’’ ... ,,Cu săbii făcură Unirea, ce inimi/ Spre Alba cu toții mergeam / Toți oamenii țării semnau întregirea / Voința întregului neam... Istoria-ntreagă cu lupte și jertfe / Trăiește Unirea de azi’’. Astăzi, cântecele patriotice au intrat in repertoriul celor mai renumiți cântăreți de muzică populară : ,, Trec batalioane române Carpații,  Doamne, ocrotește-i pe români !, Fii mândru că ești român, Hai să-ntindem hora mare, Pe câmpia Libertății, Cântecul lui Horea, Așa-i românul etc. Cine n-a vibrat cu toată emoția sufletului la auzul acestor cântece interpretate de Veta Biriș, Mariana Deac, Mariana Anghel, Sava Negrean Brudașcu, Nicolae Furdui Iancu, Drăgan Munteanu și mulți alții, în fața cărora, spectatorii, s-au ridicat și se ridică în picioare, aplaudă, simt și trăiesc sentimentul iubirii de țară. Cu atât mai mult se întâmplă acest lucru, cu cât ne apropiem de ziua Centenarului Marii Uniri și manifestările culturale sunt dedicate acestui eveniment.