Caprele Irinucăi

Trăim momente istorice extrem de primejdioase.Slujim ca robi unui sistem improvizat,clădit anevoie pe spinarea unui popor trudit,buimăcit,îndobitocit şi plin de vicii,dar ne bucurăm,paradoxal,de tot felul de libertăţi.Avem,mai mult decât am sperat noi vreodată,libertatea presei.Şi asta nu este de ici de colo pentru că,într-un înţeles mai profund,avem de-a face cu libertatea cuvântului,care cuvânt dintru început glăsuit-a,întocmindu-se toate prin el şi,spre sfârşit,tot el desface ce anevoie fusese făcut.Presei i s-a tăiat piciorul drept,care şi aşa şchiopăta,hăituit de cangrene sociale,şi a fost lăsată să zburde liberă şi ferice prin spaţiul democrat,danubian şi pontic,într-un eco-sistem paradisiac unde ,,Soarele’’ răsare cu o precizie tulburătoare şi întotdeauna de la Bruxelles.Acolo şed judecătorii noştri,într-o căscioară,ştergându-şi,înduioşaţi,cu un colţ de măhramă,ochişorii vigilenţi şi prea scârbavnicul mădular cu care ne-au dovedit feciorelnicia şi odihnitorul somn carpatin,jelindu-ne,stăpâniţi de o mirare crescândă,cum dăm noi din colţ în colţ după valorile democratice,care sar,împieliţatele,cu aceeaşi tulburătoare precizie fix în buzunarele demnitarilor.

Şi cuvântul s-a făcut trup,trupul s-a făcut gârbov şi slujeşte acum tuturor celor dispuşi să plătească,pentru că nimeni n-a mai pomenit vreo filozofie care să nu treacă prin stomac.

Totuşi,în proporţie de 90% din cazuri,jurnaliştii spun ,,adevărul’’,dar este atât de bine machiat,încât nu poţi să nu te gândeşti la drumul de centură,ca la singura instituţie profitabilă din România!Cine ştie,poate,legalizarea prostituţiei ar putea sluji cu vreo zeciuală şi dreptului de autor,căruia rareori i se întâmplă să nu sară peste masa de prânz,ca râia peste caprele Irinucăi.

Se spune despre presă că ar fi a nu ştiu câta putere în stat!Putere?Depinde cum pui accentul şi,dacă te pune păcatul să încurci consoanele,iese o slovă care exprimă mai bine mirarea decât orice cuvânt menit s-o descrie.

,,Zadarnic s-a pus la lucru pana cărturarilor’’ şi la ce ne slujeşte adevărul când tot banii hotărăsc cine are dreptate şi cine nu?!!!

Decadenţa morală este muma tuturor crizelor cu care ne-am pricopsit,iar,dacă vrea cineva cu adevărat să salveze România de la ruină,trebuie să-i ardă mai întâi toate boarfele acestei ciumi care a cuprins fără excepţie şi,în egală măsură,Biserica,singura în care,până mai ieri,îmi pusesem nădejdea.

Cuvântul lui Dumnezeu este cântat,lăudat,adulat şi cu grijă uitat pentru că,de cele mai multe ori,încurcă planurile celor din căscioara fără clopotniţă de la Bruxelles,care ne mustră mai abitir decât Scripturile Sfinte.

Dumnezeu să aibă milă de noi!

Ioan Pop