Temniţele libertăţii

„Ridicaţi ochii spre cer,şi priviţi în jos pe pământ!Căci cerurile vor pieri ca un fum,pământul se va preface în zdrenţe ca o haină,şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte;dar mântuirea Mea va dăinui în veci,şi neprihănirea Mea nu va avea sfârşit.”

Isaia 51.6

Câte „valori” dintre cele pe care oamenii le cultivă,cu atâta evlavie,pe la curţile împăraţilor,în numele artei,al ştiinţei,al tehnologiei,prosternându-se în faţa zeiţei Sofia,cu atâtea vieţi jertfite pe altarul atotpotenţei cugetului uman,cu atâtea inteligenţe închipuite şi citate de către toţi scribii,de la un capăt al pământului la celălalt,îşi păstrează consistenţa,magia,autoritatea,în faţa acestui text pe care Isaia îl scrie undeva prin secolul al VIII-lea î.e.n.,pe vremea împăraţilor iudei Ozia,Iotam,Ahaz şi Ezechia?

Înafară de faptul că toate profeţiile acestui om s-au împlinit cu o precizie uluitoare,care aduce spaima şi groaza în sufletul oricărui om cu mintea întreagă,ştim despre el că,spre deosebire de Amos,bunăoară,care era tot un profet recrutat din rândul păstorilor din Iudea,era un aristocrat,un om de stat de o cultură impresionantă,o autoritate politică de excepţie,cu mare influenţă la curţile împăraţilor din acea vreme.Autenticitatea împlinirii tuturor acestor profeţii se poate verifica prin confruntarea textelor biblice ale lui Isaia cu toate cronicile şi istoriile laice care fac referire la perioada istorică în care acesta a trăit,şi celor care aveau s-o urmeze,respectiv cele despre care proorocul a scris cu o clarviziune înspăimântătoare.Profeţiile rămase încă neîmplinite sunt doar acele câteva cu referire la vremuri îndepărtate,bunăoară cum sunt acestea pe care avem şansa sau neşansa să le trăim.„Într-una veţi auzi şi nu veţi înţelege;într-una veţi vedea,şi nu veţi pricepe!”Isaia 9.6

Constat,în urma studiului istoriilor laice strict legate de perioadele istorice în care poporul lui Israel a influenţat hotărâtor peisajul geografic,politic,economic şi religios al orientului,un dispreţ subteran,uneori abia mascat,al cronicarilor,al literaţilor şi istoricilor,chiar şi în discursul savant al cercetătorilor moderni,faţă de civilizaţia şi cultura ebraică.

Acest „neam de sclavi”,cum îl numea un istoric german,a dat naştere singurei culturi profetice autentice din istoria tuturor timpurilor,culminând cu Isus Cristos,căruia neosteniţii „savanţi” Îi caută hibe prin toate presupusele măruntaie istorice,doar,doar or scoate vreo progenitură să-I semene şi,astfel,să-L „scoaţă” şi pe El vinovat de curvie cu Magdalena,„cu oacheşa aia,că’ d-aia nu-nţelegem noi de ce nu-nţelegem nimic!”

Mă’ nenorociţilor,cu astfel de blasfemii îi luaţi locul lui Iuda Iscarioteanul de pe cracă,şi-amar şi jale-i de cum arată o scorpie suspendată!Vedeţi-vă de treabă,că vă ciomăgesc dracii cât ai clipi!

Sunt ani buni de când mă codesc şi visez să scriu o istorie comparată,filozofică şi cu de toate cele,metafore şi „vedenii de noapte”,pe care s-o intitulez „Cultura profetică a civilizaţiei ebraice.”Dar sunt prea sărac,prea dezamăgit şi prea lehamite-mi este de lume,ca să-mi pot vedea,într-o bună zi,visul cu ochii!

Lăsând la o parte visurile mele,revin la cele pe care mi le inspiră profetul Isaia,care-mi face nopţile albe ori de câte ori îi invoc vedeniile şi caut să-l înţeleg.Şi uite cum se face că,în scurgerea vremurilor,Isaia face referire la o „Galilee a neamurilor”,care are o semnificaţie simbolică,menită să descrie faţa pământului chiar dincolo de vremurile lui Mesia,şi mult dincolo de căderea imperiului roman,profeţie care pe mine mă duce cu gândul la perioada renaşterii carolingiene,doar ca la zorii împlinirii acelei tulburătoare profeţii.

„…în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare,ţara de dincolo de Iordan,Galilea Neamurilor.”Isaia 9.1

Noi înşine trăim încă departe,în negurile întunecate ale morţii,bucuria speranţei în neobosita lucrare duhovnicească,în vederea împlinirii cuvintelor acestui mare profet.

Dar iată cum este văzută cultura ebraică de către cercetătorii moderni,în contradicţie absolut insultătoare cu spiritul care a călăuzit această seminţie de la Avraam şi până la Hristos:„Cultura ebraică îi apare cercetătorului de azi,în acelaşi timp,configurată,transfigurată şi desfigurată de factorul religios.”Este inutil să comentez textul acesta şi multe alte sute aşişderi,menite să discrediteze cultura,civilizaţia şi religia acestui popor.Pot,însă,în urma tuturor studiilor,să afirm cu toată convingerea că,în istoria tuturor timpurilor,de la Avraam şi până în zilele noastre,au existat doar două mari culturi:cultura ebraică şi cea antisemită.Celelalte culturi,oricât de izolate şi de nevinovate ni s-ar părea ele,nu sunt decât derivate,în urma cumetriei şi curviei poporului lui Israel cu dracii şi cu ceea ce ne învrednicim noi să numim „artă plastică”.Oare creştinismul,care numai creştinism n-a ajuns să fie,nu tot de la ei vine,nu tot cultură ebraică se cheamă că este?Hristos Însuşi nu tot din seminţia lor se trăgea?Era El din „nobilă” spiţă romană sau ariană să se numească,în urma cumetriei (ai milă,Doamne!),catolic?!Era cumva fiu de ţar sau căldărar să se numească ortodox?Era El oare grec sofist ori saducheu,sacerdot democrat cu vederi liberale,progresiste?Propovăduia El poponarismul,libertăţile sexuale şi toleranţa religioasă?Nimic din toate acestea nu-I sunt pe plac,şi nimic din toate cele de dinainte spuse nu putea fi,chiar dacă ieslea din Betleem s-ar fi nimerit la Bruxelles şi „Papa” însuşi ar fi „preumblat” Pruncul,de la Roma şi până în Ferentari,cu papamobilul şi cu toate moaştele şi tinichelele stacojii după dânsul!

Cât despre dioptriile ştiinţei,betonierele spaţiale şi latrinele orbitale în care v-aţi băgat speranţele,mă rezum doar în a-l cita pe Noica,iarăşi,întrucât pe ăsta nu aveţi nici unul autoritatea cerebrală să-l numiţi tembel şi nici paranoic:„Este un vierme ascuns în cosmos.Lumina este şi ea bolnavă.Goethe credea încă în perfecţiunea ei,protestând împotriva lui Newton,care o vedea drept un amestec de şapte culori,deci impură.Dar nu numai că este impură;ea este şi măsurată,în pasul ei de entitate cosmică debilă,înaintând doar cu 300 000km pe secundă.Impură în ea însăşi,debilă,lumina mai este şi fisurată lăuntric,fiind deopotrivă corpuscul şi undă.Câte maladii,într-o singură rază de lumină!”

Este prea devreme oare să înţelegeţi,pufoici licenţiate,că ce este material nu poate fi şi spiritual,şi că vă pierdeţi vremea cu nemaipomenitul univers,care,nu numai că e finit,dar s-a mai şi învechit de vreo câteva veşnicii încoace,de-ţi ies coatele prin jalnicele-i ţesături şi ţi se văd găurile negre?!

Dacă regina universului,care numai lumina poate fi,s-a dovedit a fi un biet „felnar” trudit,atunci luna,în toată osânza ei,nu-i decât o mută leneşă.Asta numiţi voi izbândă,biruinţă stiinţifică şi preumblare cosmică?Hristos ar fi trebuit să fie lumina voastră şi izbândă împotriva morţii!Lumina lui ar fi trebuit să vă lumineze calea şi tărtăcuţele laureate!Puteţi înţelege,horoscoape mioape,că cea mai umilă progenitură umană,care moare din lipsă de hrană şi de medicamente,preţuieşte mai mult decât toate caprele siderale şi decât toţi centaurii pe care vreţi voi să-i mulgeţi,şi că rugăciunea celui mai rahitic şi mai nehalit dintre aceşti micuţi,are mai multă putere înaintea lui Dumnezeu decât tot arsenalul Americii şi decât toţi centaurii din univers,la un loc?

Uneori,sau poate mai des decât ne permit instrumentele (depăşite prin însăşi ideea de utilitate),laboratoarele preţuiesc infinit mai puţin decât o compresă cu apă rece.După prohod, „Evrika!” strigă doar dracii şi moştenitorii.În cazul acesta,ştiinţa oamenilor,ca şi luna,nu este decât o mută leneşă.Pentru ce ne dorim cu adevărat,avem nevoie de minuni.

Vino,Doamne,Isuse Hristoase!

IOAN POP