CARE ESTE ADEVĂRUL?

Conform unei concepţii chinezeşti, adevărul este: ceea ce eşti tu. Mie-mi place să citez şi pe cei mari, dar şi pe cei mici indiferent de rang şi de nume sau renume, dacă cineva spune un adevăr, ar trebui consemnat în memorie, în memoria istorică, în Almanahul adevărurilor. Adevărurile, deşi nu sunt absolute şi permanente, dar anumite principii, valori, judecăţi rămân valabile contrar prejudecăţilor sau schimbărilor de vremuri.

Adevărul este: ceea ce eşti tu. Este o judecată corectă, curată. Dar nu ajunge. Să ştii cine eşti tu - este mare măiestrie, filozofie, psihologie, artă, presupune şi inteligenţă emoţională. Este greu să ştii totul despre tine. Categoric, că nu este bine să ştim totul despre noi, am reacţiona artificial în toate situaţiile. Ar fi moartea spontaneităţii. Să fii conştient de toate reacţiile tale actuale sau viitoare, controlând, raţionalizând tot timpul comportamentul, emoţiile, sentimentele este o absurditate, dar ar fi viaţa şi lipsită de surpriză, de cea servită de persoana ta.

Mai trist este când reuşeşti să prevezi reacţiile altora zi de zi, de exemplu, ale partenerului de viaţă. Sau ale colegilor de lucru. Sau ale şefului care nu ştie că este observat şi consemnat. Criticat, atacat. Toţi şefii sunt atacaţi. Aceasta este soarta lor. Undeva, cândva omul doreşte să se descarce. Lumea se descarcă cel mai uşor pe soţ, soţie sau pe şef. Unul dintre noi dacă se ridică, e bun de atacat. De de ? Că e deasupra noastră. Şi de fapt ce caută acolo când noi...personal nu l-am ales...nu m-a întrebat nimeni....deci nu mi-am dat consimţământul.

Adevărul nu înseamnă doar atât, să ştii cine eşti. Aş duce ideea mai departe. De ce eşti ? Pentru ce ? Pentru cine ? Ce menire ai ? Ce aspiraţii ai ? Care sunt aşteptările tale ? Care este proporţia dintre input (intrare) şi output (ieşire)? Cum funcţionează creierul tău ca şi sistem cibernetic? Dar ca suflet? Dar ca om socializat în grupul tău de prieteni, colegi, cunoştinţe, necunoscuţi. Cine eşti tu? Dar din fericire şi din păcate, tu nu reacţionezi în aceleaşi situaţii totdeauna la fel. În situaţii diverse, alternativele pot fi de domeniul variantelor infinite. Iar când alternativa noastră atitudinală depăşeşte plaja obişnuită, nu mai ştim nimic, ne doare capul că ne-a surprins realitatea cu ceva absolut inedit, ceva ilogic, inconsecvent sau chiar absurd. Dar trebuie să fim conştienţi că şi absurdul, paradoxul face parte din viaţa noastră, din simţirea noastră, din existenţa de desăvârşit, de dovedit, de confirmat în dosare groase de curriculum vitae.

Oare dacă luăm premii, suntem mai mari, mai valoroşi, superiori semenilor noştri ? Neîndoielnic, dar acest lucru îl suportăm în diferite moduri: unii se încred, alţii nu dau doi bani pe titluri sau cel puţin aşa se declară, şi mai sunt şi oameni de calitate pe care nu-i schimbă o titulatură în plus.

Cel mai greu lucru este să ştii cine eşti ! Se pare că, mai uşor este să defineşti cine este celălalt. De ce ? Că judecând pe alţii, operăm doar cu trăsăturile cardinale ale unui om, cele definitorii, nu ne pierdem în amănunte, doar dacă este vorba de remarci dezavantajoase pentru personalitatea omului.

Cine eşti ?- rămâne un deziderat permanent de explorat! Şi pentru ce eşti ?