Cartea „Broderii pe fir de ... ostășie”

Este al 17-lea volum scos de sub tipar de scriitoarea Veronica Oșorheian la Editura „Ecou Transilvan” din Cluj-Napoca – 2021, Editor – Nadia Fărcaș, cu un titlu ce stârnește curiozitate și îndeamnă la lecturare.

         Autoarea, prin modul cursiv al relatărilor (cu lux de amănunte), dovadă a memoriei cu care Dumnezeu a înzestrat-o, își povestește etapele vieții pe un timp de 70 de ani cu multă sinceritate și obiectivitate, mobilul creației literare fiind amintirile începând cu anii copilăriei.

         Creația Veronicăi prin acest volum, este pe sufletul cititorului, încărcată de emoții, cu un sentiment al întoarcerii în timp, al trăirii în acele vremuri la țară, satul Leșu, jud. B-N, acolo unde în poveștile scriitoarei domnea liniștea și frumusețea naturii, frumusețea oamenilor cu simplitatea și modestia lor, cu obiceiurile și tradițiile în gospodărie, la munca câmpului, creșterea animalelor, portul și expresiile în vorbire, cu șezători și povești ce-ți tăia răsuflarea.

         Printre amintirile din copilărie Veronica Oșorheian își începe relatarea cu poveștile tatălui său Mihail T. Mălai, și ale Moșului Șuvei – sluga credincioasă a bunicilor adoptivi a lui Veronica: „Poiana Tisei – Mărginită de acele decunguri, prin care ne jucam de-a ascunsa, căciuloaia înveșmântată cu brazi era ca o cetate în care n-au ajuns decât păsările cerului și Fata Pădurii. Când o apuca pe fata aceasta năbădăile „țiuia de zângănea ferăstrăul agățat pe poarta șurii” / În tindă intrau și caii cu carul încărcat cu fân ori cu snopi / Dihăniile ținutului hălăduiau pe cărările lor sau pe cele făcute de butinari. Căutau cartofi, spice de ovăz ori câte un cârlan prins la întâmplare”...

         Cartea ar putea fi înțeleasă și ca un jurnal intim al mărturisirii – autobiografic, făcând referire la părinții cei vrednici de prețuire și de ascultare, pe buzele cărora era îndemnul la muncă de mic (după puteri) și la învățătură.

         Se referă apoi, la anii de școală, cu începere a cursurilor primare și gimnaziale în satul natal, apoi, Liceul la Gherla și calificări diverse pe parcursul anilor, continuând cu funcțiile deținute și locurile de muncă: dăscăliță în primul an în satul natal, apoi un trimestru la Tureni jud. Cluj-Napoca, pedagogă timp de un an la Liceul Industrial din Alba Iulia, apoi a îmbrățișat munca de birou prestând mai multe activități în funcții contabile și de evidență, cu grad sporit de competență, la Turda și  Fabrica de încălțăminte „Ardeleana”  din Alba Iulia. Funcția prestată zeci de ani în mai multe locuri de muncă a fost de secretară-dactilografă, ultimul loc (13ani) fiind la Unitatea Militară  Brigada 5 Vânători de Munte „Avram Iancu” Alba Iulia, de unde și inspirația editării prezentului volum.

         După imaginile de pe coperta cărții „Broderii pe fir de ... ostășie”, la o răsfoire rapidă, te întâmpină Albumul fotografic – Ilustrații, foarte atrăgătoare, cu soldați în haine militare, unul fiind tata autoarei – Mihăilă T. Mălai, cu povești din cel de-al doilea război mondial, iar la pag. 23 și 95 poza Veronicăi Oșorheian în ținută ostășească părând a fi un militar activ, cu grad înalt, dar nu!

         Veronica lucrând la unitatea militară ca secretară-dactilografă (soțul ofițer), ambițioasă din fire și capabilă, s-a instruit în diverse aplicații: alarmă pe timp de noapte, aplicații în munți etc., răspunzând prezent la chemările superiorilor, la nevoie. I-a fost recunoscută instruirea, aptitudinile și efortul prin acordarea de facilități – sporuri salariale etc. A obținut Livretul militar seria AB, nr.023017 și gradul de sergent.

         Veronica este o fire sociabilă, prietenoasă, cu vorbă caldă și înțeleaptă, atrăgându-și simpatia și respectul oamenilor cu care a lucrat (ei sunt personajele principale în poveștile din carte), a oamenilor întâlniți în diferite împrejurări și în mod deosebit a celor din lumea literaturii care îi apreciază talentul scriitoricesc, îi apreciază întreaga operă literară și poetică.

         Este membră a Societății Cultural Științifice „Virtus Romana Rediviva” Cluj-Napoca, a Asociației Scriitorilor din Bistrița-Năsăud și a Ligii Scriitorilor din România, Filiala Alba. Cetățean de onoare a comunei Leșu.

         Este cunoscută în sfera literar-culturală, ca fiind un scriitor cu lucrări valoroase: proză scurtă, poezie, studii monografice și publicistică. Este prezentă cu lucrări de literatură în mai multe volume colective, în antologii, dicționare, în presă etc.

         În încheiere, citez din Comentariul Subsidiar al autoarei privind Ilustrațiile (pag.111) „Acum scriu tot mai puțin și tot mai des mă întreb dacă amintirile acestea folosesc cuiva. Poate că da, pentru că am fost și vom rămâne sub vremuri. Vremuri care nu pot fi șterse cu buretele, într-un fel sau altul, ne-au  marcat”.

         Felicitări Veronica, să scrii în continuare!